Synopsis: E o alta zi normala intr-un orasel american pana cand un localnic vine cu o carabina la un meci de baseball pregatit sa impuse niste vecini. Seriful isi da rapid seama dupa alte cateva cazuri de violenta asemanatoare ca se intampla ceva cu oraselul lui. Cand vine armata si incearca sa izoleze populatia de restul lumii, suspiciunile sale sunt confirmate.

The Crazies nu este nici de departe un film original, in primul rand pentru ca este remake si in al doilea rand pentru ca este o combinatie intre 28 Days Later si Outbreak (filmul ala cu epidemia cu Dustin Hoffman si Cuba Gooding Jr.). Acestea fiind spuse, frumusetea lui The Crazies rezida in cat de curate sunt interpretarile actorilor si in simplitatea sa. Mi-a placut ca a stabilit de la inceput ca asta chiar este un orasel linistit unde nu se intampla niciodata mare lucru. In acelasi timp, personajul principal este un serif, competent pe deasupra, alaturi de his deputy.

De multe ori in filmele in care actiunea are loc in Sud, politia este reprezentata ca o adunatua de prosti sau rednecks care au o scuza to “accidentally” shoot some motherfuckers. Dar David si ajutorul sau Russel sunt oameni in vena, determinati, masculini, sexy, tot tacamul. Impreuna cu sotia lui David si o prietena de-a ei incearca sa-s faca loc printre nebuni si militari ca sa scape din oraselul blestemat. Desi nu este un film cu zombie, The Crazies se foloseste cu succes de atmosfera si senzatiile specifice unui film cu zombie. Ritmul povestii este foarte eficient in a pastra tensiunea vie si la atacurile haotice ale nebunilor contribuie si faptul ca nu stii daca personajele principale este posibil sa fie si ele infectate, sau pur si simplu clacheaza din cauza stresului si a fricii.

Timothy Olyphant il interpreteaza ok pe seriful Dutten, dar mai mult mi-a placut de Joe Anderson in rolul lui Russel. Pentru un britanic, Joe Anderson se pricepe foarte bine la intepretarea unui american cu tendinte de redneck. Fetele din film cu Radha Mitchell in frunte, sunt destul de forgetable, dar exista un subplot interesant cu sotia lui David care este gravida. Asta adauga un strop de dramatism pentru personajul ei, care nu se gandeste doar la faptul ca trebuie sa supravietuiasca, ci la faptul ca ar putea fi infectata si infectia sa se transmita copilului.

The Crazies nu este cel mai bun film horror al anului trecut, dar pentru ce incearca sa faca, si-a indeplinit rolul cu brio. La fel ca un alt remake de anul trecut, Last house on the left, mi-a facut placere sa-l urmaresc dar nu cred ca este foarte memorabil.

Synopsis: Niste copii mai hormonali (adica adolescenti) incep sa moara. Se doveste ca acesti copii au fost toti molestati in frageda pruncie de un anume Fred Krueger.

Daca scopul acestui film era sa ma adoarma ca sa vina adevaratul Freddy Krueger sa ma pape, atunci it did a great job! Dar dat fiind ca inca mai am un puls, trebuie sa trag concluzia ca pur si simplu filmul a fost BORING, si nu exista vreun motiv ascuns in spatele tentativei de a ma adormi. Imi aduc aminte ca aveam cateva filme din seria originala a Cosmarelor pe casete vhs. Si daca la 10-12 ani te uiti la filmele alea, ramai cu niste amintiri grotesti pe viata. Acum stiu ca genul nu-horror nu se apropie de acea dimensiune a groazei a anilor ‘80. Dar daca actiunea are loc pe Elm Street of all places, m-as astepta la ceva mai creativ decat o atmosfera de slasher movie de baza cum a fost Scream sau I know what you did last summer.

Ce rost are sa-i spui Nightmare on Elm Street daca nu vezi niste cosmaruri propriu-zise. Ok sunt niste vise putin creepy, dar toate crimele pe care le face acest Freddy Krueger sunt pe principiul injughie si repeta. Pana si spartanii din 300 erau mai creativi. Cu exceptia ultimelor 10 minute ale filmului, nu vezi nimic care sa nu fi vazut deja inainte.

O chestie care mi-a placut la film este faptul ca victimele acestei serii noi de crime s-au transformat intr-un fel de Nancy Drews ca sa afle de ce vine crocozaurul dupa ei. Merita mentionat ca filmul acesta este un remake din toate punctele de vedere si nu se face nici o referinta la istoria franchizei Freddy Krueger. Desi mi-a placut aspectul de poveste de suspans cu accente horror, actorii in sine erau atat de apatici si morti din punct de vedere sentimental incat I just didn’t give a shit about any of them. Ma rugam sa apara Freddy sa-i omoare doar ca sa vad o reactie de la ei. In contextul in care joaca atat de neutru in tot filmul, cand incepeau sa tipe macar era o rupere de ritm. Imagineaza-ti daca te trezesti la 5 dimineata, te duci sa-ti faci o cana de cafea si incepi sa tipi cat te tin plamanii cand vezi ca nu mai ai lapte. Cam asta e “the method” pe care o aplica acesti “actori”.

Dar sa vorbim si despre Freddy Krueger. In varianta originala nu se specifica daca Freddy era sau nu pedofil. Acum ca tot suntem mai deschisi la minte si in acelasi timp mai doritori de detalii sordide, exact pe asta se bate moneda. Freddy 2.0 era pedofil cu tot cu propria colectie de poze deocheata cu copii. Iar oamenii orasului ii dau foc. Dar toata povestea filmului se bazeaza pe faptul ca acesti copii molestati cand erau in gradinita, au uitat ce li s-a intamplat! Iar in decursul filmului incep sa-si aduca aminte. Niciodata nu se specifica cum anume au facut toti parintii unei clase de 25 de copii sau cati erau sa stearga amintirile lor. Factura de la psihoterapeut trebuie sa fi fost uriasa. Sau poate si-au vandut sufletul diavolului. Nu se specifica nici macar cum a reusit Freddy sa capete puterile lui super-duper.

Deci trebuie sa facem din start foarte multe compromisuri ca sa aiba vreun sens ce se intampla in filmul asta. Si datorita faptului ca Freddy nu este prea creativ in materie de torturi psihologice si alte alea, el in sine nu este un tip foarte infricosator. Tot face glume proaste ca vrea sa iasa la joaca. You wanna play!? Come on motherfucker! I’m ready! Dar nu face nimic cu adevarat groaznic sa zici ca tortureaza copii astia. E vorba de Freddy Krueger, Joker al filmelor de groaza cu adolescenti! Faptul ca face o gagica sa pluteasca si apoi o injunghie nu ma impresioneaza cu nimic.

Yes, I am a twisted cookie.

Deci in concluzie, daca vreti sa vedeti un film de groaza care imbina in mod creativ the dream world cu the real world, ori reluati vechea serie Nightmare or pentru ceva mai modern uitati-va la The Cell. Oricum, nu prea are rost sa va pierdeti vremea cu acest film. It’s just not that scary!

Synopsis: There’s this guy da? Mad scientist type, specialist in a desparti gemeni siamezi. Si ii vine lui ideea breaza intr-o zi sa lege trei oameni unul de altul, astfel incat sa realizeze un lant uman, a human centipede, un sistem digestiv continuu. Iti las imaginatia sa fill in the gaps.

Synopsis: Deci vreau sa vad Where the wild things are asa de rau. Cred ca o sa fie pentru mine the Anti-Tideland. Sunt amandoua despre niste copii cu o imagine hiperactiva, dar Where the Wild Things are in regia lui Spike Jonze chiar te face sa te simti ca un copilas. Arata asa de bine si aproape magic. Abia astept sa-l vad.

Synopsis: Chris Rock regizeaza acest documentar despre ce inseamna coafura in cultura africano-americana.

Synopsis: Am pus The Crazies mai mult pentru ca visez sa ma marit cu Timothy Olyphant intr-un viitor indepartat. Este un horror remake, despre un oras care este infectat cu un virus al violentei. Let me just say ca melodia Mad World este folosita foarte prost in trailer. Mad World = Donnie Darko.

Baietii Winchester se intorc in seara asta ca sa arate bine si sa matraseasca demoni… pe CW, alaturi de alti luzeri care arata la fel daca nu mai bine. Nu s-ar zice dupa audiente ca Supernatural este un serial asa de iubit, dar cert este ca fanii serialului si-au facut simtita prezenta pe twitter, si au afectat trendurile zilei.  Sa vedem daca sunt in stare sa lase twitter-ul deoparte macar cu ocazia premierii celui de-al cincilea sezon.

A trebuit sa stau putin sa rumeg filmul asta musical pentru ca nu mi-am dat seama din prima daca mi-a placut ce am vazut sau daca a fost prea mult. Thinking back, da, imi place. Este foarte sangeros si scarbos pe alocuri, dar culmea este ca nu d-asta o sa-l tin minte. Ci pentru muzica. Repo! este intr-adevar o opera rock. Muzica mi-a adus aminte de Nine Inch Nails pe alocuri, deci nu avea cum sa nu-mi placa. Pe de alta parte nu sunt decat cateva melodii care raman cu tine dupa ce se termina filmul.

La capitolul asta seamana cu Sweeney Todd. Uite, acolo un musical cu super valori de productie, atmosfera dark si captivanta, dar muzica in sine nu este catchy si nu este un univers in care ai dori sa ramai, bun doar pentru o vizita scurta. Cam asa si cu Repo Genetic Opera cu precizarea ca se bazeaza si mai mult pe decoruri, costume si extravaganta personajelor decat Sweeney Todd.
Povestea este prea imbarligat to get into it, iti spun de pe acum ca este asa de slaba pe cat ti-ai imagina.In 2056 lumea este dependenta de operatii (de transplant de organe si estetice). Ca sa faca rost de bani pentru mica lor problema isi ipotecheaza organele. Daca nu platesti la timp, sucks to be you, vine un tip care te cioparteste in mijlocul strazii numit the Repo Man.

In general nu ma astept de la mare lucru de la musicaluri cand vine vorba de poveste. Exista un singur personaj in tot filmul care mi s-a parut cu adevarat cool si interesant, iar acela este The Graverobber. Mi se pare corect pentru ca The Graverobber este interpretat de unul dintre scenaristii filmului deci cine sa-si cunoasca si sa-si interpreteze personajul mai bine daca nu chiar tipul care l-a inventat?

In rest, cu exceptia lui Anthony Stuart Head care-l interpreteaza pe Repo Man, actorii s-au descurcat binisor. Da, chiar si Paris Hilton, care o joaca pe gagica evil din poveste, Amber Sweet. Un fel de bizarro printesa rasfatata. Nu mi-a placut de loc de ROtti Largo, tatal lui Amber si principalul villain al povestii, nici de personajul lui Sarah Brightman care nu este o actrita buna si n-am inteles nimic din ce cauta ea in filmul asta. Si nici sa nu incep cu alte personaje secundare care ma faceau sa scrasnesc din dinti cand apareau pe ecran. Fratii lui Amber de exemplu, unul mai enervant ca celalalt.

In afara de muzica mi-a placut si feeling-ul sau atmosfera generala a filmului. Este extrem de generos cu violenta si accentele gotice, dar in acelasi timp la cat de extravagant se vrea, se vede ca nu au avut buget. Efectele speciale sunt extrem de cheap si platourile par sa fie din carton. Asta adauga la farmecul filmului pentru ca te gandesti ca daca nu ai buget oi incerca sa fii mai retinut dar probabil s-au gandit: “fuck it”. Let’s go all the way.

It’s hard work sa pari asa de extravagant cu un buget de 8 milioane de dolari. Dar bai o chestie zic, oamenii care au facut filmul asta au doua chestii. Love for musicals, si the biggest balls in Hollywood. DIn pacate nici una din chestiile astea nu poate inlocui talentul. Poate daca ar fi avut niste melodii mai catchy, mai putine dialoguri cantate si personaje mai ok din punctul de vedere al personalitatii si al interpretarii as fi putut sa zic lucruri mai bune despre el. Asa nu pot sa zic ca este interesant dar nu e pentru toata lumea/