Eu am inceput sa ma uit la Doctor Who o data cu aparitia lui Matt Smith si avand in vederea finala bombastica (si nu folosesc cuvantul asta des) a sezonului, ma bucur ca am facut-o. Vorba cantecului, it’s the end of the world as we know it and I feel fine. Adevarul este ca Matt Smith a fost mult mai calm si serios saptamana aceasta si in episodul trecut “The Pandorica Opens” decat este el in mod obisnuit. Asta nu inseamna ca a fost plictisitor, din contra, dar cred ca iti dai seama cat de serioasa este o problema in functie de cat de putin se schelalaie Doctorul pe acolo.

Si in materie de probleme serioase. Cum iti suna sfarsitul tuturor stelelor din toate galaxiile din toate timpurile… EVER. Frate ce problema. Eu ma panichez doar cand ma gandesc ca am ramas fara zahar. Sincera sa fiu, cred ca a fost cam mult de pus pe umerasii unui doctor nou nout, a carui alegere a fost intampinata cu dubii. Nu ar fi mai bine sa incepem cu amenintarea unei galaxii? Si pastram sfarsitul realitatii pentru mai tarziu? Dar presupun ca englezii au invatat ceva de la americani. Go big or go home.

Am vazut Pandorica Opens si Big Bang unul dupa altul si bine am facut pentru ca episoadele astea se completeaza magistral. Pandorica Opens este mult mai dramatic si antrenant, in vreme ce Big Bang incepe big, dar are mai mult umor si mai multa emotie. Are de asemenea si coaie mai mari pentru ca se joaca cu ideea de time travel mai curajos. Pana acum in Doctor Who nu am vazut decat cazuri concrete de mers in secolul nustiucare ca sa faci nustiuce and stay there. In prima jumatate a episodului avem un du-te vino constant de partea Doctorului, care sare in timp inainte si inapoi pe perioade foarte mici ca sa pregateasca terenul pentru sine sa se salveze intr-un fel sau altul. Mi s-au parut foarte interesante momentele dar in acelasi timp ma gandesc ca i-ar fi foarte convenabil sa faca asta intotdeauna!

Pandorica devine din cauza problemei in solutia problemei, iar Doctorul ne serveste niste technobable shmancy (caracteristic lui) despre cum va restaura universul cu ajutorul ei. Stii ce am descoperit? Technobabble suna mult mai bine cu un accent britanic! Adica atunci cand un american imi vorbeste despre dilatarea campului de flux in singularitatea bipolara spatialo-temporala, imi vine sa-l intreb: “What the fuck does that mean!?”. Dar daca mi-o serveste un britanic voi spune: “Well yeah… obviously!”.

Dar desi Doctorul reuseste in mod ingenios sa salveze universul, adevarata forta a povestii o reprezinta momentele emotionale. Cat de tare a fost ca episodul a inceput exact cum a inceput primul episod al sezonului, cu mititca Amelia Pond. Sau ca Rory a aparat-o pe Amy timp de 2000 de ani. Sau ca River Song i-a distrus Doctorului palaria. Sau ca Doctorul a ajuns la nunta lui Amy? Doua scene stand out pentru mine. Cea care are loc imediat dupa salvarea universului cand Doctorul o viziteaza pe Amelia-micuta cand doarme. Doctorul isi pune intreaga existenta in mainile unui copil, the girl who waited, pentru ca atata incredere are in ea. Si a doua este scena in care Amy isi aduce aminte de doctor. Iar in momentul acela demonstreaza ca are destula incredere in Doctor cat sa se ridice in mijlocul nuntii sale si sa se poarte ca o descreierata.

Si despre dansul Doctorului… well ce mai ramane de zis. Matt Smith cica l-ar fi inventat pe platou pentru ca in scenariu zicea doar sa danseze “crazy”. Sper sa-l mai vedem ca daca englezii tot au pierdut la fotbal contra Germaniei, or sa aiba nevoie sa rada de ceva pe viitor. Lift their spirits and shit.

Looks pretty sweet!

Saptamana aceasta in Stargate Universe: Rush si grupa lui de cercetatori descopera ca atunci cand Alianta Luciana a ajuns pe nava, aceasta s-a oprit din salt in apropierea unui pulsar. La fiecare 46 de minute nava este bombardata cu radiatii, iar energia este redirectionata catre scuturi pentru aparare, ceea ce inseamna ca nu poate sa faca un alt salt prea curand. Ca sa repare problema, echipa de militari va trebui sa treaca in partea de nava controlata de Alianta Luciana. Doar ca domnisoara Kiva vrea controlul asupra navei in schimbul accesului.

Surprinzator sau nu, primul sezon din Stargate se termina intr-o nota destul de deprimanta. Sincera sa fiu, ma asteptam de la finala aceasta sa fie un pic mai antrenanta, dar presupun ca am primit deja destula actiune in Incursion, prima parte de acu doua saptamani. Cu toate acestea, mi se pare ca intregul episod nu este foarte relevant in the grand scheme of things, din moment ce 35 de minute nu au servit decat drept pregatire pentru sfarsitul deprimant de coada de peste.

Atmosfera tensionata a fost pastrata bine dealungul acestor 35 de minute dar nu s-a ajuns la nici o rezolutie reala. Am avut cateva momente de dezvoltare ale personajelor, mai ales pentru Eli si Young, dar nu a fost nimic care sa nu fi vazut inainte. A fost oarecum emotionant sa o vedem pe Chloe ca ii arunca un os acolo lui Eli, si ii spune ca este singurul prieten adevarat pe care l-a avut vreodata. In acelasi timp Eli a recunoscut ceea ce toata lumea stia dinainte, dar a recunoscut fara sa recunoasca. Ceea ce este fitting pentru personajul asta. Mi-a placut si de Camille care in aceste momente tensionate s-a dovedit a fi un lider la fel de capabil precum Young.

Young cu toata pregatirea lui militara are momente cand este efectiv un butoi de pulbere. Dupa ce Rivers si-a pierdut viata a intrat val vartej peste cercetatori gata sa-i decapiteze pentru ca nu au rezolvat problema tehnologica a navei. Intre timp Camille a ramas calma si a incercat sa ajunga la o intelegere cu Kiva. Bineinteles, Camille nu simte aceeasi responsabilitate fata de echipaj precum Young, dar tot mi s-a parut ca impreuna ar putea sa fie o echipa mai buna decat au fost pana acum. Rush is back to being a jackass din pacate. Kiva este in continuare un bad guy credibil si interesant, mi-a placut mai ales cum l-a impuscat pe soldatul anonim fara nici macar sa se uite in ochii lui cand a facut-o. Totusi, pentru toata dezvoltarea ei ca personaj tot a facut marea prostie sa mearga dupa Telford SINGURA, ceea ce a precipitat schimbul ala de focuri. Cat de prosti trebuie sa fie acolitii ei insa sa creada ca cineva i-a atacat pe Telford si pe Kiva. Nu s-a vazut ca aveau arme in maini indreptate unul spre altul? Ca ranile erau provocate ambele de arme Luciene? Poate ca I’m overthinking it, dar este o concluzie stupida la care sa sari.

Destiny ajunge deci in preajma unui pulsar si faptul ca trebuie gasita o solutie rapida la o problema tehnologica neprevazuta imi aduce aminte de Stargate SG1 si Atlantis, de momentele in care Carter/McKay trebuiau sa faca miracole ca sa salveze viata tuturor. Mi se pare totusi ca se bate oare cap in cap acest comportament al lui Destiny cu ce zicea Rush in urma cu cateva episoade. Faptul ca exista oameni pe nava acum nu are vreo relevanta pentru misiunea navei. Daca nava s-ar putea salva si sa-si continue misiunea prin renunatarea la scuturi, ar face-o. In plus, cred ca ar avea destula inteligenta artificiala sa puna singura in miscare planul lui Rush de a renunta la segmente din scuturi pentru a recupera energie. Ok, e posibil ca radiatiile sa afecteze sistemele navei, dar ori scuturile alea apara nava de radiatii ori nu. Cum e posibil ca sistemele sa fie atat de afectate de radiatii si totusi oamenii sa fie bine mersi?

Dupa ce sunt descoperite corpurile Kivei si al lui Telford, all hell breaks loose. Am avut parte de cateva minute foarte tensionate care au dus la sfarsitul deprimant pomenit mai devreme. TJ ar putea sa piarda copilul (daca sangele este intr-adevar al ei), Chloe e pe moarte, Young si militarii stau in fata plutonului de executie. Yup, it’s a bummer. Dar in mijlocul acestui potential macel, avem totusi un motiv de bucurie. Nu s-a folosit nici un cantec pop-rock sucky pentru un montaj muzical! HOORAY! In schimb am avut un score bunicel dar care mi-a adus aminte de coloana sonora a lui Terminator: Sarah Connor Chronicles.

Ceea ce este ironic pentru ca pana acum relatia mea cu SGU se aseamana cu relatia pe care o am cu TSCC. Adica un serial care are tot potentialul din lume, dar insista unoeri sa faca lucruri crappy.

Saptamana aceasta in Stargate Universe: Alianta Luciana ajunge pe Destiny dupa ce arunca in aer O ALTA planeta. Telford dupa ce vede moartea cu ochii se intoarce de partea lui Young deoarece conform supselor sale, CHIAR era spalat pe creier. Cand Lucianii ajung pe Destiny la inceput Young vrea sa-i asfixieze (he’s starting to like that shit) dar dupa ce da inapoi incepe bataia. Care nu tine asa mult pentru ca se implica si nava in sine. Dar oare cu cine tine?

Observ un paralelism interesant dat fiind ca premiera a avut trei parti si finala primului sezon din SGU va avea trei parti. Jack, Daniel si Carter au aparut in premiera si iata ca apar si in finala. Insa pentru un serial care vrea sa fie diferit de verisorii sai mai mari, SGU pare-se ca se va termina tot cu o poveste de baza pentru universul Stargate. Vin aia rai sa ne fure jucariile. Singurul lucru care s-a schimbat este ca Young pare a fi mai hardcore decat O’Neill sau Sheppard si mai dispus sa dea ordine pe care nimeni sa nu le placa. In unele cazuri nici macar spectatorii.

La inceputul episodului Young il lasa aparent pe Telford sa moara, ceea ce pana si pe Scott il cam baga in sperieti. Ma bucur ca in sfarsit Scott a aratat putin backbone sa-i spuna lui Young ca intrece masura. Pana acum era un fel de Greer, dar acel Greer care is a lover not a fighter. Si acestea fiind spuse, nu exista nici un motiv pentru care Young sa nu-i spuna lui Scott ce se intampla! Mi-ar placea daca Scott evolueaza precum Lee Adama din Battlestar Galatica, astfel incat sa fie closer to the people decat fata de ofiterul sau comandant. Deja am vazut putin din asta in episodul cand Scott se alaturase celor care voiau sa ramana pe Pandora.

Deci pana la urma Telford era asa un dobitoc pentru ca era spalat pe creier, sau cel putin asta suntem lasati sa credem. Dar daca vrei sa lasi pe cineva sa actioneze drept cartita, sigur ca metoda mai eficienta ar fi sa-l faci super dragalas si prietenos ca sa castige increderea tuturor. Not make him an asshole Dar Telford a reusit intr-un sigur episod sa treaca de la villain la victima la erou si la cel mai nou membru al echipajului \lui Young. Pentru ca Alianta Luciana ii face favoarea de a mai arunca in aer o planeta ca sa ajunga pe Destiny.

In episodul asta categoric s-au intamplat mai multe si ai avut sentimentul ca se merge undeva interesant. Cu exceptia lui Eli si a lui Chloe care marsaluiesc mult si fara rost prin intestinele navei, povestea a avut un ritm foarte bun fata de medie. Bineinteles, desi echipajul navei Destiny a avut destul timp sa mearga sa se ascunda sa se baricadeze in camerele lor, Lucianii tot au gasit niste oi pierdute pe culoare pe care sa le ia repejor prizonieri.

Ajungem astfel la o stare de echilibru precar, deranjata de faptul ca Destiny is acting funny. Isi opreste saltul cand este “boarded” si in momentul in care unul din membrii Aliantei incearca sa deschida o usa, il dezintegreaza. Nimeni nu stie ce s-a intamplat, dar bineinteles ca Alianta Luciana ii acuza pe oameni. DESI, avand in vedere ca ei au niste dispozitive sofisticate si rotunde care deschid usi automat (cough plot device cough) este evident ca stiu cate ceva despre tehnologia navei.

Am avut si ceva dezvoltare personala in toata aceasta vanzoleala, in afara de momentul lui Scott de mai devreme si de tranzitia lui Telford. Rush se ratoieste, pe buna dreptate, la Young ca nu l-a scos din situatia periculoasa in care se afla. De atlfel Young este la fel de responsabil pentru atacul Aliantei pentru ca Rush a fost nevoit sa-i ajute sa-si finiseze tehnologia. Young se razgandeste repejor in privinta lui Telford desi in episodul trecut se parea ca il uraste cu patima. Pe de alta parte este posibil sa fi facut parte doar din sarada. Cu Young nu se stie niciodata.

Cheeky bastard…

Chiar inainte de Fifa World Cup, Adidas isi promoveaza linia Star Wars Originals cu o reclama care are loc in Cantina din Star Wars. In spotul de 2 minute apar David Beckham, Daft Punk, Snoop Dogg, Franz Beckenbauer, Noel Gallagher, Ian Brown, Ciara, Jay Baruchel, si DJ Neil Armstrong. Personal nu mi se pare foarte amuzant SAU original clipul pentru ca nici Snoop Dogg nici Beckham (personajele predominante) nu sunt cine stie ce actori sau amuzanti. Dar Jay Baruchel si Daft Punk se potrivesc perfect cu ambianta.

Saptamana aceasta in Communication Stones Universe: Dr. Rush se transforma in Bond. James Bond. Pleaca in misiune sub acoperire (si in corpul lui Telford) pentru a confirma sau infirma suspiciunile sale ca Telford ar fi un spion pentru Alianta Lucian. Intre timp Telford este tinut prizonier pe Destiny in corpul lui Rush si interogat/torturat pentru a afla locatia bazei Aliantei. Colonelul O’Neill si Dr. Jackson apar si ei in episod.

Stiti ce vreau eu? Vreau ca cineva sa stea jos calm si sa ne explcie cum functioneaza pietrele acelea comunicator. Daca tot avem atatea episoade in Stargate Universe care se bazeaza exclusiv pe folosirea lor, cred ca e momentul sa stim care este tehnologia din spatele lor. Nu cred ca cer asa de mult. Macar sa ne explice cum au rezolvat problema hack-ului pus la cale de extraterestrii care puteau sa preia controlul asupra oamenilor care foloseau pietrele. Yeah, remember them!?

Per total la Subversion mi-a placut faptul ca fata de episodul de saptamana trecuta, se intampla ceva. Iar sirul actiunilor si reactiunilor parea ca duce undeva, exista o directie si un scop. Ce nu mi-a placut este aceasta injectie artificiala de dramatism, care a avut loc mai ales spre finalul episodului. Mi-a placut ca ni s-a dat in sfarsit un motiv pentru care Telford a fost prezentat de la inceput ca un dobitoc antipatic. Am aflat in sfarsit de ce Young si Telford se inteleg precum cainii si pisicile. Dar nu mi-a placut faptul ca Telford s-a transformat rapid din antipatic in om evil. Cand a inceput monologul lui nebun mi-a adus aminte desutl de mult de personajele negative din SG1 si Stargate Atlantis, cu talent la oratorie dar putine talente in alte directii.

Si apropo de SG1. Mi-a placut sa-i revad pe O’Neill si pe Jackson, chiar daca amandoi s-au comportat destul de out of character. O’Neill l-a ascultat cu luare aminte pe Young dar apoi s-a spalat pe maini de intreaga situatie, dandu-i colonelului mana libera sa faca ce doreste cu prizonierul. REALLY, O’Neill? Hai sa zicem ca Telford ar fi un tradator, tot este un ofiter al Armatei SUA. Si ca atare are drepturi si nu ar trebui abandonat pe nava in mainile lui Young. Si de cand il trimitem pe Jackson singur ca sa fie spion?

Dar sa vorbim si despre Rush care s-a transofrmat din cercetator egocentric si interesat doar de propria supravietuire in erou altruist, asa dintr-o data. Chiar nu vad de ce Young l-ar fi lasat pe Rush sa plece in misiunea asta dat fiind ca 1. este unul dintre cei mai valorosi membri ai expeditiei si 2. oricum nu este un tip de incredere. Dar let’s roll with it I guess pentru ca ne-a dat ocazia sa avem parte de putina interactiune intre Rush si un nou villain interesant zic eu, in persoana domnisoarei Kiva. Faptul ca Alianta Luciana este asa o mare fana a pielii mi-a dat de gandit. Zici ca sunt nite groupies Death Metal in spatiu. Dar cert este ca mi-a placut de Kiva. Este politicoasa atunci cand vrea (cand doreste ceva de la Rush) dar nu se sfieste sa impuste niste oameni just to prove a point. In momentul de fata este un fel de varianta feminina a lui Baal. Si ofiterul ei secund este o figura cunoscuta… Sigur e mai mult de discutat acolo.

Inapoi pe Destiny intr-o prima parte mi-a placut de conflictul Telford / Young, mai ales cat timp s-a mentinut tensiunea de a nu sti daca Telford este intr-adevar un tradator sau a fost spalat pe creier. In plus, de obicei conflictul dintre Young si Rush se desfasura intr-o alta maniera. Rush incerca sa-si foloseasca intelectul pentru a-l dobori pe Young, iar colonelul se folosea de autoritate/putere fizica pentru a-l domina pe cercetator. Dar in cazul acesta era vorba de un conflict intre forte egale. Foarte interesant pana in punctul in care Telford se da in vileag. Young se vede pus in fata situatiei de a extrage prin orice metoda informatii de la el. Iar Greer are ocazia sa faca ce face mai bine. Beat the shit out of somebody.

Acu, in punctul asta eu incep sa trec de partea lui Camille. Cat de hulit este personajul asta de altii, in momentul asta pentru mine she’s the only one making sense, pentru ca il sfatuieste pe Young sa intrerupa legatura si sa-i puna pe fiecare la locul lor. Are sens asta pentru ca Rush TREBUIE sa fie mai valoros pentru Destiny decat orice informatie Young ar fi in stare sa scoata de la Telford. Iar Rush este in pericol in momentul acesta si sigur se intreaba de ce dracu Young nu intrerupe transmisia. Motivul? WE NEED MORE DRAMA DAMNIT!

Adica episodul trebuie sa se termine cu un cliffhanger in care Young ii cere lui Telford din nou locatia bazei altfel o sa-l lase sa se sufoce si sa moara. Sunt destul de sigura ca acest cliffhanger se va rezolva curatel in primele 10 minute ale episodului urmator. Nu stiu daca Young blufeaza sau nu dar mergand dupa precedentele stabilite, eu nu cred ca blufeza. Inca o data alege sa se joace cu viata lui Rush, desi baiatul nostru scotian s-a oferit sa se puna singur in pericol pentru a apara Destiny. Si nici o fapta buna nu merge nepedpsita. In plus ma enerveaza ca Young foloseste ca argument pentru ceea ce face “the greater good”. Chestia asta pute a vendeta personala! Alianta Luciana nu a pus pana acum in pericol siguranta navei Destiny si aia este singura care ar trebui sa te intereseze. Iar singurul mod prin care poti sa opresti Alianta Luciana sa ajunga sa prezinte un pericol pentru Destiny este sa-l scoti pe Rush din mainile lor cat mai repede.

Nici nu ma mai deranjez sa fac un synopsis la episodul asta si cred ca e de ajuns de zis ca este batatorit pamantul pentru finala. In momentul de fata, daca nu te-ai uitat pana acum la lost, nu cred ca episodul asta o sa-ti schimbe vreo parere. Acestea fiind spuse ma asteptam la mai multa melodrama sincera sa fiu. I mean, episodul se numeste “What they died for”. Ma asteptam sa fie un fel de walk down memory lane inainte de finalul exploziv de duminica seara.

Dar Lost porneste pe ultima suta de metri fara sa priveasca inapoi (asta daca nu pui la socoteala flash sidways-urile care sunt in esenta o intoarcere in trecut). Ca atare what they died for este un amalgam de intorsuri previzibile si mai imprevizibile. The death count keeps rising. De data asta am scapat de Richard, Widmore si Zoe (si sigur uit pe cineva). Este o munca laborioasa, o sarcina care trebuie indeplinita. You just have to watch this shit, chiar daca nu iti face mare placere. Chiar daca se intampla lucruri care banuiai ca o sa se intample de la inceputul sezonului.

Desmon ii strange pe toti pierdutii din universul alternativ. Locke ajunge la Jack cu o credinta restabilita in destin. Ben gets the shit kicked out of him pentru ca asta vrea toata lumea sa-i faca lui Ben. Indiferent in care dimensiune s-ar afla, somebody always wants to kick Ben’s ass. Si te mai intrebi de ce este asa de paranoic?

Dar tocmai Ben este singurul care are un adevarat character moment in episodul asta, in scena in care il ucide pe Widmore. Pentru mine a fost cea mai surprinzatoare faza dintre toate.

What they died for este simptomatic pentru intreaga jumatate a sezonului 6, cu Lost goning spre un final apoteotic. Pe drum insa a uitat sa ne faca se ne pese in continuare de personajele astea. Altfel nu-mi explic cum au putut sa-i lase pe Jin si Sun sa moara asa… harcea-parcea… fara nici o vorbulita despre fiica lor care a ramas orfana.

Nu cred ca a fost nimeni surprins sa-l vada pe Jack preluand stafeta de la Jacob. Iar Sawyer privea cu intentie toata faza, semn ca the wheels in his head are turning. Ce mi s-a parut si mai interesant la scena in care Jacob il pregateste pe Jack este ca Hurley a soptit: “Glad it’s not me”. Pentru mine asta este inca un semn ca when the chips are down Hurley o sa fie de partea lui MiB. Nu numai ca vede morti asa cum vedea si fratele geaman original, dar nici nu il intereseaza insula si nu ar vrea responsabilitatea protejarii ei.

Nu prea inteleg nimic din explicatia oferita de Jacob pentru stergerea numelui lui Kate de pe lista. A devenit mama? Sper ca asta inseamna ca Kate a ramas gravida pe undeva ca nu vad ce importanta ar putea avea. La cat a batut apa in piua Jacob ca insula este cel mai important lucru din din any place, any time, any where… ai crede ca este mai important pentru Jacob sa aiba un candidat viabil, decat ca Aaron sa aiba o mama in persoana ei. Si nu a furat-o Jacob pe Claire la un moment dat anyway?

Acestea fiind spuse, Flocke lanseaza la un moment dat amenintarea ca va arunca in aer insula. REALLY!? AGAIN!? A fost aruncata in aer, a fost trimisa inapoi si inainte in timp, a fost mutata la un moment dat!

Dupa acelasi principiu: One does not simply… blow up the Island!