Monolog de deschidere – Aziz Ansari

Castigatori

• Fight: Beyonce Knowles vs. Ali Larter, “Obsessed.”

• Kiss: Kristen Stewart and Robert Pattinson, “The Twilight Saga: New Moon.”

• WTF Moment: Ken Jeong, “The Hangover.”

• Scared-as-S–t Moment: Amanda Seyfried, “Jennifer’s Body.”

• Breakout Star: Anna Kendrick, “Up in the Air.”

• Female Performance: Kristen Stewart, “The Twilight Saga: New Moon.”

• Male Performance: Robert Pattinson, “The Twilight Saga: New Moon.”

• Global Superstar: Robert Pattinson, “The Twilight Saga: New Moon.”

• Villain: Tom Felton, “Harry Potter and the Half-Blood Prince.”

• Biggest Badass Star: Rain, “Ninja Assassin.”

• Comedic Performance: Zach Galifianakis, “The Hangover.”

• Movie: “The Twilight Saga: New Moon.”

• MTV Generation Award: Sandra Bullock.

Scott Pilgrim Clip

Harry Potter and The Deathly Hallows new trailer

MTV Movie Awards: produced by Leo Grosman

MTV Generation Award

Tom Cruise reia rolul sau Les Grossman pe care l-a interpretat in Tropic Thunder pentru niste spoturi de promovare a ceremoniei MTV Movie Awards. Mega-mogulul sta de vorba cu Tom Cruise pe platoul de filmare a lui Risky Business si cu Robert Pattinson ca sa-i dea niste ponturi vizavi de personal grooming.

Poze si review in curand.

N-am stiut sa apreciez ceremonia Oscarurilor de anul trecut pana acum. Da mi s-a parut ca era mai degraba o premiere a musicalurilor decat a filmelor but it was actually fun to watch! Ceremonia de anul asta s-a intos la aceeasi atitudine superficiala si pupincurista.

Oscarurile au inceput cu n numar muzical pus in scena de Neil Patrick Harris care insa nu s-a auzit foarte bine. Nici in momentul Rest in Peace nu s-a auzit foarte bine ce canta James Taylor pe scena. Apoi au iesit la prestat Steve Martin si Alec Baldwin. O chestie nu inteleg. De ce l-au adus pe Alec Baldwin ca gazda daca tot ce a facut a fost sa joace rolul victimei pentru glumele stupide ale lui Steve Martin?

Au fost insa cateva momente foarte faine. Ben Stiller iesind in machiaj Na’vi a fost unul dintre cele mai amuzante momente ale serii, iar discursul tinut de producatorul Logorama cred ca a fost cel mai amuzant acceptance speech ale serii. “As vrea sa multumesc celor 3000 de sponsori ai nostri”. Cristoph Waltz si Mo’Nique au avut doua discursuri ceva mai gratioase, iar Jeff Bridges a tinut-o intr-una cu “mom and dad” si “hoo”. He might’ve been a teensy weensy bit drunk. Sandra Bullock a avut cea mai buna replica de deschidere ever: “Did I really earn this or did I just wear you down?”, dar spre sfarsit a dat-o in melodrame.

Momente mai penibile au fost si ele cu duiumul pentru ca mai mult ca oricand mi s-a parut ca regizorii evenimentului au zorit castigatorii de la premiile cu mai putina vizibilitate, taindu-le microfonul cand au trecut de perioada de timp alocata pentru discursuri. Fata de alti ani, nu a mai existat un Jon Stewart care sa-i traga de maneca si sa aduca inapoi castigatorii pe scena sa termine ce aveau de spus.

Si cine i-a spus lui Sam Worthington ca e ok sa mesteci guma pe scena la Oscaruri? His hotness decreeased by 10%.

Cea mai mare surpriza a serii pentru mine a fost ca The Hurt Locker a castigat atatea Oscaruri tehnice in categorii in care se afla si Avatar. Asta mi-a dat de gandit ca se pregateste un Oscar pentru cel mai bun film pentru The Hurt Locker. Si Tom Hanks s-a grabit sa anunte ca asa si este. Hurt Locker FTW in 2010. Insa cateva probleme…

E bine ca in sfarsit o femeie a castigat Oscarul pentru Regie dar ma intreb de ce trebuia sa o faca pentru un film care este 100% a guy’s movie? Nu zic nu, Hurt Locker merita mult mai mult Oscarul decat Avatar dar…

Sunt sigura acum ca niciodata nu o sa vad un SF sa castige Oscarul pentru cel mai bun film vreodata. Daca nici peste un miliard de dolari nu este un argument destul de puternic pentru un film SF sa castige un Oscar de calitate, nimic nu va fi vreodata. Pentru ca stim deja ca pe membrii Academiei Americane de Film ii doare undeva de poveste sau de relevanta altfel Blade Runner, Space Odyssey si restul erau bagate in seama la momentul potrivit.

Si apropo, this 10 nominees thing is bullshit! Ce rost are sa nominalizezi Up si la Animated Feature si la Best Movie? Daca este nominalizat la Best Movie nu se intelege in mod inerent ca este cel mai bun film din categoria sa? In clipa in care Up a luat Oscarul pentru Best Animated feature eram sigura ca nu are nici o sansa la Best movie. Deci de ce naibii l-au nominalizat in the first place? Bineinteles nici District 9, nici Precious nu aveau sanse, batalia se dadea intre Avatar si Hurt Locker, dar totusi exista o farama de speranta. Cum a avut Crash acum cativa ani si a castigat. Dar pentru Up a fost o nominalizare 100% din mila, nu din respect.

Well, cum a zis si Robert Downey JR in cea mai buna introducere a serii, movies are a collaboration between handsome gifted people and sickly mole people. Prin urmare la anul aduceti-l inapoi pe Hugh Jackman.

Best Supporting Actor
Cristoph Waltz, Hans Landa – Inglorious Basterds

Best Original Screenplay
The Hurt Locker

Best Animated Feature
Up

Best song
Crazy Heart

Best make-up
Star Trek (a castigat mah si Star Trek ceva, ai innebunit!?)

Best animated short
Logorama

Best documentary short
Music by Prudence

Best live action short
The New Tenants

Best adapted screenplay
Precious

Best supporting actress
Mo’nique – Precious

Best Art Direction
Avatar

Best costume design
Young Victoria

Best sound editing & best Sound mixing
The Hurt Locker

Best cinematography
Avatar

Best original Score
UP

Best visual Effects
Avatar

Best Documentary
The Cove

Best editing
The Hurt Locker

Best foreign Film
The secret in their eyes

Best Actor
Jeff Bridges – Crazy Heart

Best Actress
Sandra Bullock – Blind Side
(care are onoarea dubioasa de a fi castigat cu o zi inainte o Zmeura de Aur si un Oscar pentru acelasi rol pentru rolul din All about Steve:) )

Best Director
Kathryng Bigelow – The Hurt Locker

Best movie
The Hurt Locker

E riscant sa construiesti un intreg film in jurul unui singur personaj pentru ca nu stii cat de mult publicul se va atasa de acel personaj, este chiar mult mai riscant atunci cand e vorba de o femeie. Iar Pippa nu are parte de cea mai buna reprezentare. Ea este femeia care se confrunta cu o criza a vietii mijlocie, dar avem ocazia sa-i cunoastem si viata de dinainte de comoditatea casnica a unei sotii de editor de carti.

In tineretile ei Pippa a fost a party girl, care nu ducea lipsa de droguri sau de penis. Dar dup-aceea a gasit-o Herb (editorul mult mai in varsta) si a domesticit-o. Tranzitia Pippei de la wild girl la Stepford Wife ar fi fost mult mai interesanta pentru mine de urmarit, decat regretul si somnolenta de 20 de ani mai tarziu.

Mi s-a parut insa ironic faptul ca spre final, Herb, sotul ei, e dezvaluit ca o inseala si ii reproseaza ca se simte de parca ar astepta sa moara. Adica tipul care era obisnuit sa-si schimbe sotiile cu amante mai tinere, ajunge sa-i reproseze in cele din urma iubirii sale tocmai faptul ca este mult mai tanara decat el.

In comes Keanu Reeves, vecinul dark si edgy de peste drum care are degete magice. Zic asta pentru ca dupa ce sotul ei sufera de un atac cerebral, Pippa se retrage cu vecinul Keanu in dubita lui, unde Neo plays her like the fucking violin. Si ii da un orgasm. Moment in care adevaruri universale i se reveleaza si Pippa incepe sa planga, trezita din somnul de desperate housewife.

Now that’s a good fucking handjob.

Am vazut filmul la Festivalul Dakino si nu pot sa zic ca regret, desi nu cred ca l-as recomanda vreunui barbat. Poate daca ar fi avut ceva mai mult umor si ar fi explicat mai bine emotiile prin care trece Pippa. Este interpretata tot timpul fiind exagerat de calma. Chiar si cand afla despre relatia pe care o are Herb cu prietena ei cea mai buna. Si totusi stim ca femeia asta este frustrata. Stiu asta dar as vrea sa si o simt.

“Wanna find out? I’m wearing them!”

Cele mai tare paneluri ale zilei au fost cele in comun pentru BSG (Edward Olmos, Michael Hogan, Richard Hatch) si Star Trek (cu Richard Arnold. John BIllingsley, Nana Visitor, Nichelle Nichols, Robert Picardo si Connor Trineer). In cazul panelului BSG, cei trei babalaci au fost foarte prietenosi si s-au inteles bine cu fanii. A fost o faza amuzanta in care li s-a cerut sa se interpreteze unul pe altul (adica Olmos pe Tigh si Hogan pe Adama). Edward James Olmos si-a lasat capul in piept si a inceput sa sforaie, iar Hogan s-a transformat intr-o bocitoare. Unul langa altul, ala care plange si ala care sforaie, erau prea amuzanti.

La ultimul panel Star Trek al conventiei a fost o aglomeratie incredibila la microfoanele pentru intrebari. Dupa ce i-am spus dlui John Billingsley ca aproape nu-l recunoscusem cu pantaloni pe el (sic), i-am intrebat pe actorii adunati pe scena care este rasa lor preferata de extraterestri din Star Trek.

John Billingsley ramane loial denobulanilor, petrnu ca nu au nevoie de haine si dau petreceri tot timpul. Nana Visitor isi aduce aminte de o rasa din DS9 care avea tentacule reptilice iesind din cap… si crede ca ar fi fost interesant sa relationeze cu un astfel de speciment. Pentru Nichelle Nichols evident  trebuiau sa fie Tribbles, iar pentru Connor Trineer si Robert Picardo erau alte doua specii foarte obscure dintr-un cotlon intunecat al mitologiei Star Trek. Singurul care s-a prins ca voiam totusi sa-mi spun care dintre rasele ultra cunoscute fin Star Trek este preferata lor a fost Richard Arnold care a mentionat Vulcanienii. Nichelle Nichols este adorata de oamenii astia si iar s-a gasit unul care sa-i spuna ca s-a indragostit de ea in episodul X din sezonul Y. Altcineva a pus o intrebare foaaaaarte lunga care din cate imi dau seama avea legatura cu faptul ca in viitor, societatea este foarte militarizata. Intrebarea semana mai mult ca o critica la adresa Star Trek, moment in care Nichelle Nichols a intrat in Attack Mode si i-a spus fanului respectiv de cate ori li s-au pus piedici in drum de catre armata si Guvern atunci cand faceau primul Star Trek.

Mark Sheppard iar a fost ultimul panel al zilei si de data asta se simtea oboseala fanilor din jur pentru ca au fost mai putine intrebari. Una dintre ele s-a referit si la Bionic Woman, in care Mark a aparut de cateva ori pe post de barbat de 65 de ani. Sheppard a zis ca lucrul la Bionic Woman a inceput interesant, parea un serial bun, dar cum a ajuns pe platou totul era un dezastru. Pana si mancarea era absolut oribila. BSG se filma pe platoul de alaturi si Mark povestea cum privea cu jind in directia platourilor galactice pentru ca acolo stia ca mancarea este excelenta. Pana la urma au venit oameni de la BSG la el sa-l momeasca inapoi: “Come on man, you know the food is excellent with us”, asa ca Mark chiulea de pe platourile Bionic Woman ca sa manance cu echipa BSG.

Ajungem astfel pe la ora 18 la un moment trist. Ceremonia de inchidere a Fedcon. Toti actorii sunt stransi pe scena la fel ca la ceremonia de deschidere si au ocazia sa spuna cateva cuvinte. Fiecare le multumeste fanilor care s-a strans si repeta in nestire ca asta e cea mai buna conventie din lume. Cel mai touching discurs a fost insa al lui Nichell Nichols care avea lacrimi in ochi, fapt ce a indus jumatate din public la propria cadere nervoasa. Sincer sa fiu si eu eram trista duminica seara ca se terminase totul. Dar vorba aia… Don’t be sad it’s over, be glad it happened.

A urmat Summer Glau care este o fiinta atat de dulce si scumpica incat Anti-Cameron in viata de zi cu zi. Dupa ce ca are o voce de randunica mai era si racita saraca si din cand in cand mai tusea in microfon. Oamenii prezenti in sala erau mai interesati de Firefly decat de Sarah Connor Chronicles sau alte roluri ale ei.

Dupa Summer Glau a urmat randul unui panel dublu cu Jeffrey Combs si Marc Alaimo din DS9. A fost un panel placut, care a inceput cu Jeffrey Combs urcand pe scena cu pantalonii in vine, asta ca sa-i faca in ciuda lui John Billingsley. Sic sic sic. Intrebarile au fost destul de la obiect (germanii au tendinta sa puna intrebari foarte generale). Eu i-am intrebat daca au pastrat niste obiecte de pe platourile Star Trek, dar am aflat ca producatorii sunt foarte zgarciti cu astfel de treburi. Mi-a placut mai mult de Alaimo de data asta pentru ca e un tip foarte classy. A povestit cum in general el nu vrea sa faca pe actorul la petreceri sau cand il roaga prietenii sa interpreteze un anumit personaj al lui. Mi s-a parut un raspuns foarte sincer.

Nana Visitor a urmat si mi-a placut foarte mult de ea pentru felul ei de-a fi. Zambareata si foarte deschisa fata de fani. Actorii astia de la conventii se incadreaza in cateva categorii largi. Cei care vin sa bage un spectacol (vezi Bilingsley si Picardo), cei care vin pentru bani (vezi Dominic Keating), si cei care se bucura sa fie acolo (si primesc si bani). Nana se incadreaza in a treia categorie. In plus e o milf.

Apropo de Dominic Keating. He’s a jerk. Plin de el si dispus sa-si bata joc de fanii cu care sta de vorba. In plus nu prea stie nimic despre Star Trek. L-am intrebat daca a avut ocazia sa vorbeasca cu Tim Kring ca sa afle daca el este capul conspiratiei care tot baga actori Star Trek in Heroes, si Keating habar nu avea ca mai fusesera actori Star Trek in Heroes.

James Callis in schimb a fost foarte agreabil, intr-un stil asemanator cu Jamie Bamber din anul trecut. E un englez foarte agreabil si docil si are exact manierismele pe care le avea si Baltar in Serial. Eu l-am intrebat (foarte diplomat va asigur) daca diferenta de inaltime dintre el si Tricia Helfer a fost un factor in procesul de casting, sau daca s-a vorbit vreodata deschis despre asta cu producatorii. Raspunsul a fost ca Baltar si Six se complementau pe sine, in ideea ca Baltar avea anumite trasaturi feminine iar Six anumite trasaturi masculine.

La panelul Eureka cu Jordan Hinson si Colin Ferguson nu au fost atat de multe intrebari. E ciudat pentru ca totusi era o coada monstru la masa Eureka pentru poze si autografe. Presupun ca fanii Eureka sunt nu mai putin loiali dar mai lipsiti de imaginatie.

In fiecare an la Fedcon are loc si un concurs de costume. Printre membnii juriului s-au aflat si Cristopher Judge si Robert Picardo. Costumele anul acesta au fost mai elaborate decat anul trecut (rochii din Babylon 5, Dune, Star Trek), dar scenetele cosplay-ilor au fost mai saracute. Am avut o gagica vopsita in verde care a dansat pe posta de Orion Slave Girl. Cum a vazut-o Judge s-a ridicat bocanind din scaun ca sa o aplaude, si restul juratilor s-au uitat jenati unul la altul. Cel mai tare moment din cadrul concursului a fost aparitia ultimoilor participanti. Boba Fett apare pe scena si se aude un voice over care vorbeste despre calitatile extraterestrilor din Aliens. Cand sa-si faca aparitia Alien, o face intr-un tutu roz si pe muzica din Lacul Lebedelor. A fost practic o explozie de pop culture.

Panelul lui Cristopher Judge e la intrecere cu John Billingsley pentru cel mai amuzant panel al conventiei. Si intrebarile si actorul au fost de exceptie. Cristopher Judge a fost tras la raspundere pentru soul patch-ul blond pe care-l avea in sezonul 8 si pentru freza de rahat pe care a avut-o in episodul din Atlantis in care a aparut. In plus Chris si-a exprimat oarecum regretul ca nu o sa fie in episodul pilot al Stargate Universe.

“You were voted the second best looking man in the stargate calendar and I’d like to know”

“Wait… what? What do you mean second best?”

Seara am avut de ales intre a merge la panel-ul lui Conner Trineer (Enterprise, Atlantis) sau Michael Hogan (Tigh, BSG) care aveau loc in acelasi timp. Cu tot respectul pe pentru Colonelul Tigh, Connor Trineer is cuter. Sala era full si multi oameni au trebuit sa stea in picioare. Connor a fost prea simpatic pentru binele lui. Tipa cu care venisem a trebuit sa iasa din sala pentru ca “I can’t stand how cute he is”. Puterea lui Connor Trineer asupra femeilor. Intrebarile au fost in egala masura despre Stargate Atlantis si despre Enterprise. Eu l-am intrebat cum a fost sa fie gravid si daca au existat fane care sa-i multumeasca pentru ca a incercat sa le inteleaga durerea. Connor a zis ca lui personal i-a placut episodul in care era primul om insarcinat ever, trebuia sa fie amuzant dupa finala dramatica si era de fapt un episod de genul “fish out of water” cu care Star Trek era obisnuit. Nu au existat fane care sa-i multumeasca.

Ultimul panel al serii a fost al lui Mark Sheppard (Romo din BSG). Cu putintel mai cool decat James Callis tipul asta si ne-a spus o gramada de povestioare despre munca lui pe platourile BSG. Una dintre ele este ca pisica pe care o avea Romo era de fapt o pisica vagaboanda pe care a adus-o cineva din fata casei. SI fiind o pisica vagaboanda, se batea destul de des. Asa ca atunci ca a trebuit sa apara din nou in sezonul 4, au gasit-o cu o ureche rupta. Asa ca au luat pisica si urechea, putina mesterie, putina cusatura si voila… Pisica lui Romo este intreaga si nevatamata. Cel putin pana se filmau scenele.

Dupa asa o zi plina, party in holul hotelului din nou.

Ce s-a intamplat in prima zi de Fedcon, cea mai mare conventie de Science Fiction din Europa? Am fost la conferinta de presa unde erau adunati cam 80% din componentii lineupului de anul asta (au lipsit the big guns: Chris Judge si Summer Glau) si m-am lamurit in cel putin o privinta. Reporterii germani sunt la fel de lipsiti de inspiratie cand vine vorba de pus intrebari la o conferinta precum reporterii romani. In plus, majoritatea intrebarilor veneau din partea reprezentantilor fancluburilor partenere.

Actorii in sine pareau destul de sictiriti sa fie acolo, cu exceptia lui Richard Hatch. Are omul asta o gura… raspunsurile lui sunt intotdeauna cele mai lungi, fara sa fie neaparat si cele mai bine comunicate.

Brava ComicDiva l-a intrebat pe maestrul ceremoniei de la Fedcon (acelasi de 10 ani) cum crede ca va schimba noul film Star Trek actualul fandom al renumitei franchize. Raspunsul pe scurt: we can make it bigger, we have the technology.

Richard Hatch s-a intamplat sa fie primul panel al zilei si din nou simt nevoia sa precizez ca omul asta iubeste sa se auda vorbind. In plus ne-a aratat un trailer cu ceea ce voia sa fie serialul LUI, adica serialul prin care el voia sa reinvie Galactica. Let me tell you ca prostie mai mare si mai amateurish n-am vazut de cand am facut fanfilmul meu cu clubul meu de fani Star Wars. Era o gluma pur si simplu. O poveste in care Apollo pensionar, jucat de Richard Hatch, salveaza Universul, gaseste Pamantul si probabil gets the girl. Nu stiu cum a avut tupeul sa arate asa ceva la un public care a vazut tot BSG-ul.

Si mai si intreaba la sfarsit: “Oare ce putea sa iasa din el”. Dintr-un rahat mic nu poate sa iasa decat un rahat mai mare.

Au urmat la rand 3 actori din DS9: Max Grodencik (Rom fratele lui Quark), Marc Alaimo (Gul Dukat) si Jeffrey Combs (Weyoun, Brunt). Max a cantat ceva in germana si cred ca era al dracu de amuzant ca the crowd was going crazy. Marc a fost foarte politicos si dragut, dar sincer un pic cam ranced. Jeffrey Combs in schimb este foarte carismatic, avea tot publicul in palma si este singurul din tot lineup-ul de azi care se deranja sa te intrebe cum te cheama ca sa stie cu cine sta de vorba atunci cand ii pui intrebarea.

Seara pe la 19 a inceput ceremonia oficiala de deschidere a Fedconului, ocazie cu care ne-au aratat in premiera anywhere in the world pentru o conventie, 28 de minute din noul film Star Trek. Din ce-am vazut am impresia ca JJ Abrahms i-a cerut sfaturi lui Michael Bay, pentru ca most of it avea aerul unei actiuni de comedie. Care se intampla sa aíba loc in spatiu. Si joaca in ea multi oameni atragatori.

Primul panel dupa ceremonie a fost al lui Edward James Olmos (Adama, BSG). Tipul are un stil de a raspunde la intrebari asemanator cu Mary McDonell. Raspunsuri bine gandite, de om inteligent, care se exprima foarte corect dar fara prea mult umor. Mißam facut curaj sa-l intreb cum a fost sa lucreze cu fiul lui pe platourile BSG, si Olmos a ajuns sa-mi explici cu lux de amanunte contabile cum fiecare copil al lui (are 6) e director, manager, actor principal pe undeva.

A urmat Nichelle Nichols (Uhura). Germanii sunt morti dupa Star Trek OS. Jumatate din oamenii care au venit la microfon nu aveau nici o intrebare, voiau doar sa-i spuna lui Nichelle cat de mult a putut sa insemne personajul Uhura pentru ei/ele.  Nichelle is a wonderful person, foarte vioaie pentru varsta ei venerabila dar in continuare canta ca o adevarata diva (are o voce de 4 octave si jumatate). A incheiat panelul ei cu a cute song de genul: “When I grow old, I´m gonna be a smart, tough badass old lady”

Ultimul panel al zilei si de departe cel mai fun a fost al lui John Billingsley (Dr. Phlox din Enterprise) care a venit cu sotia dupa el (Bonnie) sotie care joaca in Chuck. Foarte greu pentru John sa-si tina pantalonii pe el. La propriu. A intrat pe scena in boxeri ca cica a promis el acum sase ani (ultima data cand a fost la un Fedcon) ca o sa ramana fara pantaloni pentru “fani”.

Hop si sotia dupa el cu pantalonii si il imbraca. Si el se dezbraca din nou. Si ea ii pune pantalonii invers de data asta. Publicul bineinteles pe jos. Incepe lumea sa-i ofere pantaloni spre vanzare. Mai si eu stateam cuminte la locul meu la microfon sa pun o intrebare care nu avea nici o legatura cu pantaloni, boxeri sau alte articole de imbracaminte pentru partea inferioara a corpului barbatesc… dar ma trezesc cu nebunul in spate.

“You wanted to ask a question?” zice el.

“Yeah… do you feel a draft?”

“No, its summer. Why? Wanna sell me some pants?”

“I have no pants. Wanna buy a skirt?” caci purtam fusta.

“How much?” face el cautand in portofel printre bancnotele de euro.

“Don´t you have plastic?”

“Plastic she says… Come on, you think you can do my act better than me?”

Si uite cum ma duce nebunul de brat pe scena si ma posteaza in fata nevestei si mai nebune, in lumina reflectoarelor. I shit you not, desi nu am nici o poza sa dovedesc asta pentru ca evident nu ma apucam sa-mi fac poze singura pe scena de nebuna, dar pana apar pe undeva facute de cineva din sala va trebui sa ma credeti pe cuvant ca un actor din Enterprise m-a tarat pe scena si se astepta sa fac striptease pentru 20 de amarati de euro.

“I am not a ferengi slut!” I-am zis cu mandria unui om neobisnuit sa stea pe scena, naked emotionally speaking in fata publicului.

Si cam asa s-a incheiat prima zi de Fedcon, with a big bang. Nu am poze deocamdata pentru ca nici nu am cum sa le pun din moment ce folosesc computerul hotelului… pe care nu pot uploada nimic, dar fiti fara griji. Poze de o calitate decenta vor fi uploadate… eventually.

Stick around.

Via Funny Views

Azi am vazut primele mele scurt metraje de la Festivalul de Scurt si Mediu Metraj Next, care se intampla zilele astea la Bucuresti la cinema Scala si Cinemateca Eforie. In calitate de om care sigur sufera de attention deficit disorder… I love shorts! Am vazut azi doua calupuri de scurtmetraje care sunt in competitie si here’s what I thought about them:

Legend of John the Inverted  18’ - Cred ca a fost de departe cel mai bun scurtmetraj al zilei. Bine povestit si binefilmat, arata mai scump ca multe altele vazute.
The Watch / El Reloj / Ceasul (Argentina, 2008), regia: Marco Berger, 15’ - A reusit sa fie plictisitor pentru un film de doar 15 minute. E vorba despre doi baieti care la un moment dat ajung sa stea in pat impreuna in chiloti. Homoeroticism ensues…

7109 KM (Polonia, 2008), regia: Marcin Philipowicz, 20’ - Un baiat traverseaza siberia ca sa ajunga la o rusoaica pe care a cunoscut-o el intr-o vara si vrea sa-i spuna ca o iubeste. I thought it was cute, un film studentesc romantic, dar mi-a placut si mai mult cand am aflat ca faza a fost pe bune. Adica era un fel de documentar al tipului care se duce sa vorbeasca cu fata asta.

Tiger Danny / Danut pleaca pe vapor (Romania, 2008), regia: Radu Potcoava, 27’ – Comedie de un neo-realism tipic romanesc, despre un tip care pleaca in America. Toata lumea il roaga sa-i aduca chestii de acolo. Chiar nu am ce altceva sa zic despre el decat ca e cute.

A. Effect / Teoria distantarii (SUA, 2008), regia: Mike Ott, 15’ – Unul dintre cele mai memorabile filme ale zilei, dar asta nu inseamna ca e si cel mai bun. E despre niste actori mediocri studenti la o facultate din SUA. Atmosfera de Napoleon Dynamite, adica ai de-a face cu niste loveable losers.
Grown Up / Yalda Gdola / Femeie in toata firea (Israel, 2008), regia: Dana Neuberg, 21’ - Cred ca asta ar fi trebuit sa-mi placa mai mult dar mi s-a parut destul de apatic. Despre doua adolescente care se dau la un barbat de 40 de ani. Vrea sa fie Lolita, dar mai degraba seamana cu Fatal Attraction in Israel.

Cherries / Recruti (Marea Britanie, 2008), regia: Tom Harper, 15’ – Stagiul in armata devine obligatoriu pentru niste studenti britanici. Cred ca mi-ar fi placut sa vad ceva mai multa dezbatere, si ceva mai putina atitudine de jackass printre baieti.
Dressed / Vestido / Rochia (Chile, 2008), regia: Jairo Boisier, 23’ - Un croitor trebuie sa-i faca o rochie unei tipe si ajunge sa o pupe. M-am uitat cu interes doar pentru ca actorul din rolul principal semana cu Gary Oldman and he was kinda hot. In rest, nimic memorabil. Fratele regizorului a zis ca initial trebuia sa fie o poveste despre respectivul croitor si cum era obsedata de mama lui moarta. Asta ar fi fost memorabil. Psycho with dresses!

All My Dreams on VHS / Toate visele mele pe VHS (Marea Britanie, 2008), regia: Timothy X. Atack, 14’ - Now this is some funny shit. Prin tehnologia wireless, un tip isi inregistreaza toate visele pe casete VHS. Deci este un mix de fantezie si realitate, dar se intampla niste lucruri foarte amuzante. Doar e scurt britanic, te rog. In rolurile principale sunt un baiat si o fata care arata foarte bine impreuna.

L-am intrebat pe regizor de unde si-a luat inspiratia, si a povestit cu mult umor ca el a lucrat pentru arhivele BBC. Si printre arhivele alea erau inregistrari pe casete cu accidente care purtau niste nume foarte bizare… si de acolo i-a venit ideea cu casete cu cosmaruri. Also, in film desi sunt personaje care se uita la casete cu vise, nu o sa vezi nici o inregistrare propriu-zisa, pentru ca regizorul a lasat asta la imaginatia fiecaruia. Dar auzi unul dintre vise care implica o idila intre personajul principal si un monstru… Very funny!

Anthem / Himnon / Imn (Israel, 2008), regia: Elad Keidan, 36’ – BOOOOOOOOOOOOOOOORING! Vb serios, daca mergi sa vezi scurt-metrajele astea, asta e momentul perfect ca sa iesi la o tigara (sau mai multe ca tine peste jumatate de ora and NOTHING happens)

Andrei Gorzo a selectat filmele pentru competitia asta si la finalul vizionarii in cadrul Q&A-ului l-a intrebat cineva pe fata: “De ce naibii ai ales filmul asta?” In loc Gorzo, om de film, sa zica simplu: “Ca mi-a placut” ceea ce mi s-ar fi parut perfect acceptabil in circumstantele date… a inceput o poliloghie lunga despre cum are un farmec inefabil filmul asta, si cum i-a adus aminte de nu stiu ce regizor francez si nu stiu ce film. Which all basically boils down to: “Ca mi-a placut’ dar mai intai a trebuit sa faca pe omul de film, ca that’s how he rolls.

The Ballad of Betty & Joe / Balada lui Betty & Joe (Australia, 2008), regia: Martha Ansara, 12’ – Absolut adorabil. Este un silent movie despre o fata care canta la vioara in metrou in Sydney. Ar fi putut sa aibe niste efecte speciale mai bune, deoarece panel-urile acelea parca luate din filmele din anii ‘20 arata de parca ar fi fost puse cu Windows Movie Maker.

Oli’s Wedding / Nunta lui Oli (Romania, 2009), regia: Tudor Jurgiu, 22’ - Alt scurtmetraj romanesc despre un tip care se muta in America si ce efect are lucrul asta asupra celor din jurul lui.