Movie Review: Wristcutters A love story
Posted in Cronici Filme, Filme, Indies, Toate articolele on 5 July 2010
Synopsis: Zia de inima rea si frustrat ca are un nume de gagica, se sinucide. Si ajunge intr-un fel de purgatoriu (special pentru sinucigasi) unde lucreaza intr-o pizzerie imputita. Aici in purgatoriu se intalneste cu Eugene, care nu era de ajuns ca si-a luat viata, dar mai provine si dintr-o familie de sinucigasi. Toti in purgatoriu dar bine ca sunt impreuna. Zia il convinge pe Eugene sa plece cu el in cautarea iubitei sale, dupa ce aude ca si aceasta si-ar fi luat viata. Pe drum, baietii se imprietenesc cu Mikal, care proclama ca nu are ce cauta in purgatoriul cacacios al sinucigasilor si vrea sa gaseasca pe cineva “in charge”.
Wristcutters este un road movie combinat cu o poveste fantasy combinat cu o comedie romantica. In mod surprinzator pentru subiectul sau, Wristcutters este de fapt un feel good movie. Este fel de basm emo cu tenta indie, dar cu exceptia unor momente trecatoare mai deprimante, it never really goes full emo. Nici nu proslaveste sinuciderea sau moartea. Zia este un fel de Lester Burnham mai tanar, care in culmea plictiselii si a sictirului se hotaraste sa-si puna capat zilelor.
Pedeapsa pentru asta este un purgatoriu si mai plictisitor si sictirit decat ar fi putut fi viata vreodata, un loc unde e mereu canicula si nimeni nu zambeste. Dar chiar si in aceasta dimensiune mizerabila si familiara, spiritul uman si dragostea va triumfa. Si cam asta urmaresti sa se intample vreo ora si jumatate, daca iti plac lucrurile de genul asta. Coloana sonora ajuta mult filmul pentru ca este puternic influentata de Gogol Bordello. De fapt Eugene este inspirat in totalitate din Eugene Hutz (solistul Gogol Bordello) care este un prieten al regizorului.
Filmul nu face nici un soi de referinta la vreo religie sau vreun Dumnezeu. Da, locul unde ajung copiii astia are propriile reguli si exista “oamenii de sus”, dar niciodata nu se explica exact cine sunt aceia are conduc acest purgatoriu si cum functioneaza de fapt sistemul. Nu e atat vorba despre loc cat despre oamenii care calatoresc prin locurile respective. Asta nu inseamna ca nu se intampla lucruri bizare. De exemplu masina lui Eugene are o gaura neagra sub scaunul din dreapta soferului. Cei trei parteneri de drum ajung la un moment dat intr-un fel de tabara de Foresti Gumpi care s-au sinucis si toti fac miracole. Iar liderul lor nu este nimeni altul decat Tom Waits.
Daca este ceva negativ de spus la adresa lui Wristcutters este ca putea sa fie mult mai fucked up. Dar se resemneaza sa spuna o poveste feelgood, bazata pe o dragoste destul de cliseica. Este foarte important sa-ti placa de personajele care se indragostesc pentru ca altfel sfarsitul nu va avea nici un gust. In plus, actiunea se dezvolta destul de incet si nu este din cale afara de amuzanta. Filmul este amuzant in aceeasi masura in care este serios, mai precis exista momente geniale, dar sunt ascunse bine. 
Eugene si Mikal sunt interesanti, dar tocmai Zia nu este nimic mai mult decat proverbialul “nice guy”.
Wristcutters este bun de vazut impreuna cu Everything is illuminated. Au aceeasi iubire pentru Gogol Bordello, acelasi romantism postmodern si acelasi stil molcom de a spune o poveste despre niste oameni quirky.