TV Review: Stargate Universe 1×17 Pain
Posted in Review-uri episoade, SeFe, TV, Toate articolele on 16 May 2010
Saptamana aceasta in Stargate Universe: E vorba despre halucinatii. Halucinatiile lui Rush, Greer, Scott, Chloe, Big Boobs James care au fost piscati de niste capuse cu o pofta sanatoasa de emotii.
Nu am nimic de spus decat ca episodul asta am avut DOUA montaje muzicale. Cu riscul de a suna ca o placa stricata, LE URASC!
Dar din pacate nu ma pot opri aici, cause that would make me a psycho. Episodul incepe cu o astfel de abominatie si cu o partida de sex transpirat intre James si Scott. Iepurasii astia s-au apucat din nou de treaba, ma intrebam eu, pana cand James l-a izbit pe Scott cu capul de perete si l-a omorat. Hey, I get you girlfriend.Si eu am omorat barbati pentru mai putin decat atat. De exemplu daca nu mi-au raspuns la sms-ul de la trei noaptea. NU MAI MAI IUBESTI!?
Dupa o scurta perioada de “WTF se intampla pe aici?” aflam ca de fapt Scott este bine mersi si isi vede copilasul alergand pe nava, cautand sala cu consola Wii probabil. Deci copilasii nostri s-au impodobit cu cate o capusa, le povesteste TJ, care le provaca halucinatii prin stimularea sistemului limbic (memoria si emotiile se afla printre nenumaratele sale sarcini). Capusele au ajuns pe soldati in timpul ultimii misiuni offworld, pe care nu cred ca am avut ocazia sa o vedem. Cred ca a avut loc imediat ce au ajuns in noua galaxie, deci a trecut ceva timp intre episoadele 16 si 17.
Seeing dead people sau lucruri bizare in general nu este tocmai o idee noua. Nici macar in Universul Stargate nu este o idee noua, deoarece am avut o gramada de episoade in SG1 si in Atlantis in care personajele principale stau de vorba cu aerul. Dar un astfel de episod este o scuza buna pentru nitel character development. Problema cu Pain este ca nu ne spune absolut nimic nou. In plus, lipseste tensiunea din acest episod pentru ca dupa cum bine a punctat Chloe nebuna-resemnata la un moment dat, capusele care generau acele halucinatii nu aveau vreun efect cu adevarat negativ asupra sanatatii personajelor. Cred ca Chloe a avut parte de cea mai buna abordare, nitel mai originala decat restul. Reactia lui Chloe la faptul ca il vedea pe tatal ei mort a fost una deosebit de umana. Yeah, stiu ca sunt nebuna, dar tot este o ocazie sa vorbesc cu tatal meu. In plus, halucinatiile ei chiar erau pozitive. Tatal ei ii spunea ca este mandru de el si ca o iubeste, pot sa vad de ce Chloe ar fi dorit sa prelungeasca momentul.
Pacat ca nu toate halucinatiile au fost de aceeasi factura. Scott sa viseze ca il are pe fiul lui cu el, Greer ca ar fi castigat dragostea tatalui sau, James sa-l fi avut pe Scott langa ea. Ar fi creat un conflict de mii de ori mai interesant, prin faptul ca aceste personaje trebuie sa renunte la ceea ce ii face fericiti. Adica nu poti sa fii teribil de eficient pentru misiune daca ai halucinatii tot timpul nu?
In schimb am avut parte de halucinatii care nu aveau nici o legatura una cu alta si cu exceptia lui Greer poate care a provocat o situatie tensionata la final, au disparut destul de repede din peisaj. Adica Scott il vede pe fiul lui intr-un moment si dup-aia cum sare capusa de pe el este trimis inapoi la treaba.
Deci pentru mine episodul a fost o alta sansa irosita si in continuare Stargate Universe insista sa rezolve totul cat mai repede si cu pagube minime. Cum a fost si cand Scott, Eli si Chloe s-au intors sanatosi pe nava dupa un build-up masiv ca au ramas abandonati intr-o alta galaxie. Nu numai ca a fost un episod de umplutura dar nici macar nu a fost umplutura satisfacatoare. Numai leftovers servite cu o portie dubla de cheesy pop-rock music. Bleach.