TV Review: FlashForward 1×14 Better Angels
Posted in Review-uri episoade, SeFe, TV, Toate articolele on 3 April 2010
Saptamana aceasta in FlashForward: Echipa condusa de Vogel ajunge in Somalia ca sa studieze turnurile misterioase, iar acolo au de-a face cu un lider de prin locuri pus pe world domination. Intre timp inapoi in Los Angeles, Olivia il pune pe Mark sa aleaga intre familie si datorie. Asta niciodata nu se termina bine. Nicole se hotaraste sa dea la medicina, iar Bryce ii marturiseste ca are o data de expirare foarte apropiata.
Povestea se incheaga. Over-actingul s-a limitat. Si chiar imi pasa de cateva personaje. Dupa ultimele cateva episoade, daca FlashForward va fi anulat, NU MA MAI JOC! De cand s-a intors FlashForward ne ofera niste bucatele bune pe care sa le mestecam intelectual, iar in episodul asta a reusit sa ofere chiar si momente care sa ne socheze. Sa incepem cu lucrurile cele mai importante. What the fuck is wrong with Joseph Fiennes’ lip!?
In materie de relatii cu o doza nesanatoasa de tragism, relatia dintre Mark si Olivia mi se pare destul de interesanta. Atunci cand le merge bine, sunt foarte indragostiti. Cand le merge prost, se simt mizerabil. Pentru ca mai ales Olivia simte ca nu are nici un control asupra procesului de auto-distrugere prin care trece casatoria ei. Din punctul ei de vedere este foarte clar ce trebuie sa se intample. Trebuie sa plece ca sa schimbe viitorul, sa ramana cu Mark, iar viata acestuia sa nu fie pusa in pericol. Dar din cate am vazut pana acum in FlashForward singurul control real pe care il are cineva asupra viitorului sau este sa-si puna capat vietii.
Dar de fapt pentru Mark si Olivia este o situatie in care pur si simplu nimeni nu greseste. They are both right. De aceea este asa de greu pentru noi spectatorii sa-i vedem cum trec prin asta. Nu prevad nici o solutie de iesire din impasul asta, pe de alta parte daca serialul va fi anulat, nici nu vom vedea vreodata o solutie.
O alta relatie care este impinsa de la spate de data asta intr-o directie ceva mai lipsita de mine senimentale este cea dintre Nicole si Bryce. Sunt nehotarata daca imi place mai mult de ei ca prieteni sau ca iubiti (daca asta vor ajunge in cele din urma). Ma multumeste statutul lor actual de prieteni interesati care pot fi acolo unul pentru altul, pentru a acorda sustinere si compasiune. Nu toate relatiile trebuie sa fie tragice de la mama lor.
Si astfel ajunge in desert, unde sunt camile negre, cicatrici sexy si traducatori inutili. Chiar daca Somalia arata suspicios de mult ca un deal undeva in spatele unui hangar din Hollywood, mi-a placut cum a evoluat povestea de aici. Abdi este tiranul local care ii tine prizonieri pe Simon, Vogel, Demetri si Janis, dar a fost destul de inteligent si badass tipul. Janis a avut ocazia sa foloseasca Mosaic la CEVA, dupa ce serviciul cu pricina a fost absent o bucata lunga de vreme. Mi se pare foarte interesant si faptul ca Vogel a fost cel care sa “distruga” destinul lui Abdi. El pare sa fie intotdeauna in situatii d-astea de cotitura. El a fost in Shanghai cu Mark si Demetri, el o sa fie in viitor acolo cand Mark o sa moara, si asa mai departe. Vogel este un wildcard.
Si stiu ca nu o sa ma crezi scumpule cititor, dar permite-mi sa spun: “STIAM EU!”. Stiam eu ca intre Janis si Demetri e mai mult decat doar o relatie de colegialitate platonica. Call me crazy, dar conversatia lor referitoare la baby making nu m-a surprins deloc. Asta nu inseamna ca nu mi-a placut.
Janis: I’m gay.
Demetri: And I’ll make you gayer!
Mi se pare oarecum nesimtire din partea lui Demetri sa nu se gandeasca totusi la Zoe. Daca vrea neaparat un copil, de ce sa nu-l faca cu logodnica lui. Dar oricum Demetri este o alternativa mai buna decat ce ma gandesc eu. De cand am aflat de flash forward-ul lui Janis, nu pot sa neg ca m-am gandit ca s-ar putea sa fie violata. Si era posibil sa se intample chiar in episodul asta dar fortunatelly it didn’t.
Iar asta ne aduce la sfarsitul in your face, cand D. Gibbons, cel care deja realizase un experiment cu flash forward-uri, ii trimite un mesaj lui Demetri din anul 1991. A fost foarte eficienta faza pe post de sfarsit de episod. “Did that get yout attention” intreaba D Gibbons pe final, iar publicul dca mai are vreun neuron in cap ar trebui sa zica raspicat: “HELL YEAH, BIAAATCH!”.