TV Review: The Big Bang Theory 3×16 The Excelsior Acquisition
Posted in Geekologie, Review-uri episoade, TV, Toate articolele on 2 March 2010
In episodul asta apare Stan Lee, o aparitie din categoria “Blink and you’ll miss it”. Cred ca serialul asta este putin ipocrit pentru ca Stan Lee a aparut foarte putin in episod, mai putin chiar decat Katee Sckhoff intr-unul din episoadele trecute, si a impartit o scena doar cu Penny si Sheldon.
Nu stiu cum e cu voi dar eu chiar voiam sa-l vad pe Raj cum il intreaba pe Stan the Man de ce a creat atatea personaje cu initiale identice. Este vorba de o conventie daca vrea cineva sa stie, dar tot interactiunea ar fi meritat sa fie vazuta.
Mai ales ca Raj a inceput episodul foarte puternic cu tricoul lui muzical. Raj a avut parte de cateva dintre momentele cele mai amuzante ale episodului dar ma deranjeaza ca nici dupa trei sezoane nu este in stare sa vorbeasca in preajma lui Penny. Pe langa alte fete inteleg ca o fi timid desi si asta is getting old, dar pe langa Penny!? Come on man…
Episodul a urmarit modelul traditional de pana acum, adica sa-l aruncam pe Sheldon intr-o situatie bizara sa vedem cum reactioneaza. Din pacate baietii ceilalti au avut o ocazie la fel de buna sa nasca niste situatii memorabile alaturi de Stan Lee dar au fost dati la o parte. Nu m-am suparat asa de rau de data asta pentru ca for once Sheldon a avut tot dreptul sa se enerveze. El facuse o fapta buna si era pedepsit pentru asta. No good deed goes unpunished in sistemul judiciar american. M-a surprins totusi faptul ca Sheldon a devenit asa de bun in a minti si a denatura faptele. Pe de alta parte cand a vorbit cu judecatorul he was pretty much Sheldon.
Inca o data un icon al culturii geeky apare in Big Bang Theory si nu este asa de dragut si prietenos cat ne-am astepta. Desi Stan Lee in pijamaua lui Fantastic Four arata ca un fel de Hugh Hefner dintr-un univers paralel unde geeksii sunt incredibil de hot, nu a fost bunicul cool pe care toata lumea si-l doreste. S-a purtat destul de obraznic cu Sheldon dar presupun ca asta e latura pe care Sheldon o scoate la iveala in oameni. It’s the Sheldon Effect. 
Totusi mi-ar fi placut sa-l vedem mai mult dar I’ll take what I can get. Si ma bucur ca Sheldon e de acord cu mine in privinta inevitabilei apocalipse robotice care ne paste pe toti.