Movie Review: Shutter Island
Posted in Cronici Filme, Filme, Toate articolele on 1 March 2010
Leonardo DiCaprio pleaca intr-o lunga plimbare prin Arkham Asylum.
Deci serios vorbind copilasi. Azilul de nebuni de pe insula asta o sa bage in voi frica de institutii guvernamentale de ingrijire a bolnavilor mintali. It is creepy as hell. Si nici nu mai vorbesc de doctori, asistente si gardieni. Trebuie doar sa le arunci o privire si esti sigur ca oamenii astia fac niste experimente pe pacientii lor, sau cel putin pe niste cadavre din cimitir. They look like fucking mad scientists!!!
Filmul este lung, aproape prea lung, dar recompensa pentru cei care asteapta pana la sfarsit este considerabila. Si hai sa fim seriosi acum, cand ati vazut voi ultima oara un film de Martin Scorsese care sa fie sub doua ore!? Tipul face filme lungi deci este aiurea sa te astepti la altceva. Si totusi undeva la jumatatea filmului ma scarpinam in cap si ma gandeam: “Filmul asta is a giant mind fuck”. Senzatiile induse sunt greu de descris. Nu stii ce se intampla, ce sa crezi.
Agentul asta interpretat de Leonardo DiCaprio… este nebun pe bune sau ii furnizeaza baietii astia droguri mascate subtil? Partenerul cu care porneste la drum exista in realitate sau era o iluzie de la inceput? Filmul te aduce in aceste momente in care iti pui la indoiala propriile talente de deductie. Este confusing si creepy, senzatii intarite de faptul ca ai mult timp sa te gandesti la ele. Nu este genul de film de groaza care sa furnizeze niste imagini socante in succesiune rapida si sa te faca sa trasari.
Nu despre asta e vorba. Dar actioneaza la un nivel vizual, pentru ca impleteste iluzia cu realitatea, desi realitate este mult spus. Dupa vizionarea integrala a filmului iti dai seama ca totul avea de fapt un dublu inteles. Iar faptul asta asigura vizionari repetate ale filmului. O data te uiti ca e film de Martin Scorseze, a doua oara te uiti ca sa vezi ce naibii se intampla de fapt si cum se potriveste cu finalul. Explicatia oferita pentru ce se intampla de fapt nu este teribil de plauzibila dar hey, it works intr-un fel.
Leo DiCaprio face un super rol, dar deja este a doua natura pentru el sa accepte indicatii de la Martin Scorsese. Si nici nu se sfieste sa joace crazies. Acu ma gandesc ca nu cred ca l-am vazut pe Leo in vreo comedie romantica. Singurul film cat de cat amuzant la care pot sa ma gandesc este Catch me if you can, dar Leo is not really the easy going guy. Astfel ajung la ideea paradoxala ca desi rupe in roluri de oameni psihopati, daca stai sa gandesti, he has a really limited range. 
Mark Ruffalo trebuie sa se multumeasca cu rolul de side kick. Desi nu straluceste a avut o prezenta constanta si sustinuta si nu cred ca l-a lasat pe Leo sa-i rumege toate scenele. Michelle Williams… apropo de creepiness. Ea joaca sotia moarta a lui Edward Andrews care apare din cand in cand ca un fel de reamintire ca personajul principal is a few sandwiches short of a picnic. Si Jackie Earle Haley care nu are vreun rol important dar merita si el mentionat, ca pana si intr-un spital de nebuni, unde personajul lui este torturat si infometat… Jackie Earle TOT reuseste sa aiba abdomenul facut pachetele! How DOES he do it!? Magia de la Hollywood doamnelor si domnilor.
I don’t love it and I don’t hate it dar m-as mai uita o data ca sa il disec ca lumea. Din punctul asta de vedere se aseamana cu filme precum Al Saselea Simt, Memento sau The Prestige.
Imi plac mult mai mult review-urile tale decat cele ale unei tipe de hotnews.
Tine-o tot asa!
PS: Poate ma duc in seara asta sa vad si eu filmul.
Wow, tipa de hotnews?
Asta da compliment. Multumesc frumos si keep reading. 
romeo + juliet, cu leo a caprei intr-un rol mai putin dus cu pluta, da nu stiu daca se pune, ca nu e tocmai comedie.
oricum, pentru mine, dicaprio e singurul motiv pentru care inca ma gandesc daca o sa vad filmul asta sau nu. cred ca inca mai am traume de la titanic.
wow, cool review. it is foarte tare to think in two limbi, preferabil romana engleza, but ma intreb are there some romani left in tara asta?
Romani sigur mai exista. Romanii care nu sunt frustrati sunt mai greu de gasit.
“…Nu ştiu dacă anglomania salvează România, dar câteva dintre efecte le percep, ”romgleza” , o struţo-cămilă lingvistică, un soi de pidgin inept utilizat de indivizi debusolaţi cultural şi social, care îşi inventează o nouă identitate, aceea de americani în exil pe plaiuri danubiano-carpato-pontice…”