TV Review: Heroes 4×18 The Wall
Posted in Review-uri episoade, Superdudes, TV, Toate articolele on 2 February 2010
Scoateti servetelele. Imi vine sa plang. Nu pentru ca a fost asa emotional episodul ci pentru ca a dat dovada de atata potential ir0sit.
Sunt cateva idei in episodul asta care sunt cu adevarat bune si as fi vrut sa le vad dezvoltate in episoade intregi. Dar it’s all about timing si momentan nu au facut decat sa iroseasca timp pretios din penultimul episod al sezonului si posibil penultimul episod ever din Heroes. Bineinteles ca toti dorim sa aflam trecutul lui Bennet. Bineinteles ca vrem sa-i vedem pe Peter si Sylar interactionand. Dar chiar trebuie ca acel flashback sa fie atat de previzibil si chiar trebuie sa fie cel mai urat cosmar al lui Sylar atat de plictisitor?
Intre timp, marea finala a fost pregatita cu o amarata de replica din partea lui Samuel. Mergem la New York. What the frak… Unde este tensiunea? Unde este build-up-ul? Samuel face un comentariu oarecare in PENULTIMUL episod al serialului si dintr-o data trebuie sa-mi doresc sa treaca saptamana mai repede? Este exact aceeasi poveste spusa in aproape fiecare sezon din Heroes de pana acum. Peter vede o chestie naspa din viitor, face orice ca sa o impiedice.
Au fost cateva idei bune dar asta nu schimba faptul ca acest sezon a fost construit CA NAIBA. Iar acest episod este picatura care a umplut paharul. Am pierdut vremea cu flashback-urile lui Bennet care nu au avut nici o greutate pentru povestea episodului. Nu stiu de ce am pierdut vremea cu ele, pentru ca pana la urma Claire nu si-a intors spatele tatalui sau. Si ok, mi-a placut de ea pentru loialitatea ei dupa atatea cat a facut Bennet pentru ea. Dar in loc sa pierd vremea cu o poveste previzibila din trecut puteam la fel de bine sa vad ce mai face Hiro, Ando si Mohinder. Da…. ii mai tineti minte pe ei? Ca doar Hiro trebuia sa o salveze pe fata aia… cum o cheama… aia roscata…
Ma rog, nu conteaza cum o cheama. Daca pe scenaristi nu-i doare, pe noi de ce ne-ar durea. Adica este vorba de niste oameni care in decursul aceluiasi episod o lasa pe Lauren sa scape de Multiple Man (ea, o amarata muritoare) offscreen si la sfarsit acelasi Multiple Man apare amenintator sa se bata cu Peter si Sylar. Adica tu care n-ai fost in stare sa controlezi o femeie IMPUSCATA… eu ar trebui sa cred ca ai cea mai mica sansa impotriva celor mai puternice doua personaje din serial?
Are YOU kidding me with this crap!?
Si apropo, ce naiba s-a intamplat cu Parkman? Mi-e greu sa cred ca l-ar fi lasat pe Peter singur cu Sylar.
Cat priveste bromance-ul care a inmugurit intre Peter si Sylar… nu este prima data cand cei doi se ajuta unul pe altul dupa cum stim. Peter si Sylar impreuna sunt intotdeauna o placere de vizionat, dar as fi vrut mai mult. Mult mai mult. Iei cele mai interesante doua personaje cu cea mai interesanta relatie antagonistica si ii pui in absolut cel mai NEINTERESANT context. Si mi-a placut ca au tinut mortis sa precizeze ca bai… nu e asa simplu. Au trecut ani. Dar serios acum. Au trecut ani. Si s-au schimbat personajele. Pentru ca au trecut ani. Peter si Sylar au fost acolo impreuna ani buni. Si ceva trebuia sa schimbe. Ca a trecut mult timp. Totusi…
Mda, you know what? I don’t f**king care! Nu-mi pasa cat timp a trecut in mintea lui Sylar, in lumea reala sau pe planeta Pluto. De ce? Pentru ca mi se iroseste MIE timpul cu penibilitatile astea. Nu poti sa ai doua personaje care la jumatatea sezonului vor sa se ucida, sa ajunga prieteni la catarama pana la finala. In aceeasi ordine de idei, nu poti sa-ti bazezi o intreaga finala de sezon pe un comentariu random facut de Samuel in legatura cu New York care nu are nici un sens si pe unul dintre timeline-urile viitoare vazute de Peter care ne-am prins noi pana acum cat de reliable sunt.
Adica poti sa faci chestia asta, dar eu niciodata nu o sa zic ca urmare a acestui fapt: “Woohoo, ce treaba faina!”.