Movie Review: Nine
Posted in Cronici Filme, Filme, Sex, Drugs and Rock'n'Roll, Toate articolele on 1 February 2010
Primul lucru. Ca sa fie clar de la inceput pentru ca am fost acuzata mai devreme in aceasta seara ca citez: “Normal ca nu putea sa-ti placa Nine, ca nu e genul tau de film” (ahem, stii tu cine esti!)… I LOVE MUSICALS! Al doilea lucru, nu am urat acest film. Nu a fost atat de bun cat speram, dar in nici un caz nu m-a plictisit sau m-a facut sa regret ca am mers la cinema sa-l vad.
In loc sa fie un musical cu o poveste unitara care sa se dezvolte in mod natural prin intermediul muzicii, Nine este mai mult o colectie de momente foarte faine, o insiruire de videoclipuri cu femei frumoase legate intre ele de un fir de ata sub persoana personajului Guido Contini. Din pacate acesta este foarte antipatic si ne sunt oferite putine explicatii de ce el este atat de bazat, de ce este el centrul universului? Guido Contini din pacate nu este lasat sa faca in decursul filmului singurul lucru la care cica s-ar pricepe. Adica sa regizeze!
Regizorul Guido Contini caruia ii sunt dedicate toate cantecele filmului se afla in mijlocul unei pene mari de inspiratie fix cand toata lumea este cu ochii pe el pentru ca ultimele doua filme ale sale au fost esecuri. Mai tot filmul il vedem pe omul asta deprimat si in general plictisit de viata, DESI se afla in pozitia de a se culca cu cele mai frumoase femei din lume. Clar, too much good pussy ruins a man.
Nu mai este in stare sa lucreze pentru ca se culca in acelasi timp cu Penelope Cruz, Marillon Cotillard si Nicole Kidman. Universul pur si simplu nu poate tolera existenta unui penis care are parte de atata sex de calitate si se razbuna. Bine i-a facut. Niciodata nu a putut sa-mi para rau pentru amarat pentru ca imi era atat de antipatic. Dar daca asta era ideea realizatorilor, sa fie genul de personaj pe care I love to hate… atunci si-au atins obiectivul in privinta mea cel putin. Desi Daniel Day Lewis merita spus ca a facut tot ce a putut si i s-a permis pe alocuri sa fie chiar amuzant/sarmant. Dar nu destul ca sa inteleg de ce femeile astea erau atat de disperate pentru el.
Dar cum este muzica, daca am avut asa multe probleme cu povestea. Well… desi din nou trebuie sa mentionez dinainte ca toate vocile din film sunt excelente si nu am ce sa reprosez din punct de vedere al interpretarii… cantecele in sine (cu exceptia lui Be Italian si Cinema Italiano) pur si simplu nu sunt destul de catchy.
Nu sunt memorabile, nu te atrag. Este aceeasi problema pe care am avut-o cu Sweeney Todd. Multe dintre cantece nu sunt cantece de fapt ci dialoguri cantate. In acest caz monologuri cantate. Din cate inteleg musicalul de pe Broadway pe cale este bazat filmul are multe alte cantece care implica mai multe personaje, deci poate ca nu s-a facut selectia cea mai buna.
Dar acestea fiind spuse mi-a placut faptul ca au incercat sa recreeze acea Italie a anilor ‘60, cu toate omagiile aduse filmelor din acea perioada. A fost o perioada magica mai ales pentru filme. De asemenea Marilon Cotillard a avut parte de cel mai bun rol dintre toate femeile. Ea are onoarea sa cante doua melodii cand toate celalalte femei nu au primit decat un singur numar muzical. Si pune foarte multa pasiune in ambele cantece, mai ales in primul, “My husband makes movies”. Nu are o voce foarte melodioasa dar compenseaza cu atitudine.
Nine are o distributie excelenta si valori de productie foarte inalte. Deci din start are doua bile albe foarte importante. Partea unde m-a dezamagit cel mai mult este faptul ca poate cu doua exceptii, orice cantec putea fi scos cu brio din film si nu ar fi daunat cu nimic povestii sau interpretarii personajelor.
L-am vazut si eu vineri la cinema, din nimereala pot spune. In mod normal nu m-as fi uitat acasa la el…si nici atat la cinema, insa s-a intamplat pur si simplu.
Primul lucru a fost sa zic ca o sa ma plictisesc si in cel mai rau caz sa nu mai suport si sa plec. Insa nu a fost chiar atat de rau.
Exceptand fazele de musical, restul filmului e ok, povestea in sine si actorii. Insa cred ca fara musicaluri nu era la fel filmul. Nu pot sa spun ca mi-au placut toate fazele cu muzica si dans insa unele au fost chiar dragute.
Bine asta nu inseamna ca o sa ma mai uit la musicaluri prea curand.