Movie Review: Twilight Saga – New Moon
Posted in Bampiri, Cronici Filme, Filme, Toate articolele on 12 December 2009
De ce are nevoie Bella asa de rau de un penis in viata ei?
Serios vorbind. Este pentru ca tatal ei nu a fost langa ea atunci cand crestea? Pentru ca a fost abuzata candva cand era mic? De ce este ATAT de disperata sa se agate de un barbat, orice barbat, la doar 17 ani. De ce este atat de distrusa cand Edward pleaca, si de ce se simte dintr-o data mai bine cand are atentia unui baiat, kinda hot?
Daca s-ar face vreodata vreun film despre aceasta nimfomanie emotionala a Bellei si cauzele din spatele ei m-as uita cu cea mai mare placere. Nu o sa pun la indoiala atasamentul lui Edward sau al lui Jacob fata de Bella. Ei sunt creaturi supranaturale (vampir,respectiv varcolac) , prin urmare nu consider ca au un bro-code al lor, nu actioneaza precum o fiinta umana. Pentru ca orice baiat, orice mascul al oricarei specii de altfel, ar stii sa fuga mancand pamantul daca un uragan de estrogen, nervozitate, codependenta si istericale precum Bella s-ar afla undeva pe o raza de 50 de metri. Altfel risca o emasculare totala. Iar emascularea nu face bine la propasirea speciei.
Nu exista nici o indoiala ca New Moon este un film prost, insa… Am invatat sa fiu imuna la anumite elemente precum vampirii care sclipesc, replici livrate fara pic de emotie si baieti care nu au in garderoba personala imbracaminte pentru partea superioara a corpului (traducere: cand ii vezi sunt shirtless). Imi aduc aminte cand in generala la lectiile de anatomie mi se explica cum creierul primeste mii daca nu chiar milioane de stimuli pe zi si trebuie sa faca ordine in haosul ala. Prin urmare nu esti intotdeauna perfect constient de cat de mult te strange elasticul de la chiloti sau cat de bine iti stau picioarele in pantofi. Este aceeasi situatie cu Twilight si New Moon, exista atata chestii care sfideaza orice logica si ratiune, incat trebuie sa fac ordine in haos, pentru ca daca as analiza constient pe fiecare lucru in parte… as putea sa-mi pierd mintile. Don’t laugh, e perfect posibil. Bad information overload.
Insa, existe lucruri pe care pot sa le ignor, si lucruri care piss the hell out of me. Iar ideea ca Bella este un model pentru tineretul pre-adolescent feminin al lumii intregi este unul dintre acele lucruri. Aveam si eu 13-14 ani o data si totusi nu-mi aud aminte sa fi fost atat de obsedata de baieti incat sa mi se pare ok ideea sa ai o cadere nervoasa totala daca vreun ex-boyfriend te paraseste. Si apoi instantaneu sa te simti mai bine cand un al potential boyfriend iti arata putina atentie. Romanticul acestui film pur si simplu merge impotriva oricarei notiuni pe care as avea-o eu despre iubire, relatii si all around, ce inseamna sa fii un individ well adjusted. Ma sperie cu cata usurinta cele doua personaje principale sunt dispuse sa se pise pe viata lor pentru ca nu mai pot trai unul langa altul. Si au nesimtirea sa compare povestea lor cu povestea lui Romeo si a Julietei.
Romeo si Julieta este o poveste tragica, clasica de iubire pentru ca la final cei doi s-au sinucis pentru ca nu puteau trai intr-o lume care NU le accepta iubirea. Acesta nu este cazul lui Edward si al Bellei. Everybody is crazy about them. Prietenii Bellei se lumineaza la fata cand ea este in apropiere. Familia lui Edward o iubeste pe Bella ca pe propria fiica/sora. Deci universul nu conspira impotriva lor. Bella si Edward or sa ajunga sa se sinucida din pura prostie si nimic altceva.
Look, nu o sa mint sa zic ca nu mi-a placut absolut nimic la filmul asta. Sunt cateva cantece de pe coloana sonora care au facut anumite scene sa mearga. Mi-a placut de Alice, I thought she was cute. Si pe Carlsile Cullen as fi vrut sa-l vad mai mult. Iar Michael Sheen este intotdeauna o placere sa-l vezi.
Dar totusi… Kevin Smith a spus intr-un discurs ca fanii Star Trek, Star Wars si toate fandomurile mari care isi bat joc de fandomul Twilight ar trebui sa-i accepte pe acestia din urma. Pentru ca ei sunt urmatoarea generatie de geeks. Imi permit sa nu fiu de acord cu Kevin Smith dintr-un motiv simplu. La 8 ani mi-a placut Star Wars, la 12 ani la fel, la 16 ani la fel, la 18 ani la fel si asa mai departe. Pentru ca Star Wars, Star Trek si alte asemenea sunt produse de calitate, iar calitatea nu paleste cu trecerea timpului. Nu pot sa cred, nu vreau sa cred, ca gagicile moarte dupa Twilight acum, or sa creasca peste 10-20 de ani si sa simta altceva decat RUSINE pentru faptul ca odata demult au facut parte din Team Jacob sau Team Edward. Senzatia care le va cuprinde cand se vor gandi la sparkly vampires si iubirea tragica dintre Cullen si Swan va fi asemanatoare cu senzatia care ne cuprinde pe noi cele de acum atunci cand ne gandim ca odata eram super/mega/fane Backstreet Boys.