Movie Review: The Man from Earth
Posted in Cronici Filme, Filme, Indies, SeFe, Toate articolele on 6 December 2009
Daca iubesti genul SF, trebuie sa vezi filmul asta.
The man from Earth este un film independent din anul 2007. Se bazeaza pe o poveste scrisa de Jeremy Bixby, un scenarist faimos in SUA care a lucrat la Star Trek TOS si Twlilight Zone. The Man From Earth a fost ultima opera a lui Jeremy Bixby care a murit la putin timp dupa ce filmul a fost lansat. Este vorba de o poveste mare ascunsa intr-un film mic. Mic pentru ca este independent, bugetul este undeva aproape de zero si toata actiunea are loc intr-o camera.
Basically, este un film in care se vorbeste si atat. John Oldman este personajul principal, un profesor care tocmai si-a dat demisia de la universitatea unde preda si pleaca spre alte taramuri. Colegii lui, profesori si ei, nu pot sa-l lase sa plece fara o petrecere de adio. In timpul get togetherului John le prezinta o intrebare: Daca un om Cro Magnon, in varsta de 14.000 de ani, ar fi trait pana in ziua de azi, cum ar fi el? Cum ar putea supravietui? Cum i-ar merge capatana? Prietenii lui John, specialisti in domeniile biologie, arheologie, antropologie, etc, la inceput intra in joc cu tot felul de ipoteze si prezumptii, dar sunt evident freaked out cand John arunca in conversatie cu nonsalanta:
“Da, am fost cu Columb pe barcuta. Bun baiat…”
Wait, what? Back-up! Ce urmeaza este un interogatoriu intelectual. Prietenii lui John ii exploreaza povestea incercand sa gaseasca niste crapaturi, dar John nu este interesat sa dovedeasca ceea ce spune, doar sa impartaseasca. Nu are mintea unui supra-om deci nu poate sa-si aduca aminte absolut tot ce s-a intamplat in 14.000 de ani, mai ales daca in primele 10.000 nici macar nu avea un punct de referinta sa inteleaga ce i se intampla. John nu poate sa dovedeasca in mod irefutabil adevarul, iar prietenii lui nu pot sa dovedeasca minciuna. Nu ramane decat povestea, iar aceasta este incredibil de atragatoare, prin simplitatea ei imprevizibila.
La inceput John pare ca ar fi dus o viata normala de om normal. Doar ca putin mai lunga decat oricare alta viata dusa vreodata pe planeta. Nu este vreun geniu, sau vreun supraom. Nu are superputeri, sau supermemorie. He is just a guy, si probabil de aceea prietenii lui desi nu-l cred il trateaza in continuare ca pe un prieten. Pana cand psihologul caruia i-a murit sotia cu o zi inainte intreaba, in mod justificat, de ce ar fi el atat de binecuvantat sa traiasca pentru totdeauna in timp ce altii trebuie sa moara. Este un moment foarte emotional, iar acelasi psiholog se va dezvalui la final ca de fapt are o legatura cu trecutul lui John mai intima decat ne-am imagina.
Dar lucrurile devin cu adevarat creepy cand se abordeaza subiectul religiei. Se dezvaluie atunci ca in conditiile in care ai un bun simt cultivat in cateva mii de ani, nu poti sa stand by si sa nu faci nimic cand vrei sa-ti ajuti semenii. John nu este un profesor pentru ca that’s where the money is, si se dezvaluie ca John a fost poate ce la mai mare profesor din toate timpurile. Yup, John la un moment dat se dezvaluie drept THE teacher Iisus Hristos. In materie de blasfemii, asta este poate cea mai mare pe care o poti comite. Dar din nou John se prezinta ca pe un tip cu cele mai bune intentii, care insa a fost transformat intr-o figura mitologica fara voia sa. Modul in care explica tot ce a facut si nu a facut in vremurile alea (nu a mers pe apa, nu a ridicat pe nimeni din morti, nu a pretins ca este fiul lui Dumnezeu), si tot ce s-a intamplat dupa renasterea sa (well… se intelege de la sine despre ce e vorba), m-a umplut de mila pentru saracul tip. Nu a vrut el sa fie unul dintre cei mai importanti oameni din istoria civilizatiei. This shit just happens.
Dar prietenii lui, oameni inteligenti cu totii, nu pot sa accepte acest adevar simplu si irevocabil al vietii (shit happens). Si they start to freak out, moment in care John cedeaza si zice ca da, a fost totul doar o poveste. Desi nu a fost.
Actorii isi joaca bine rolurile, desi cu exceptia lui David Lee Smith (John) nu prea au mare lucru de facut decat sa puna intrebari si sa para socati. Tony Todd insa se remarca drept un tip cu un discurs filosofic excelent. Este un film mititel, iar bugetul mic ii confera aerul de film facut pentru televiziune. Din fericire scenariul este scris in asa fel incat sa nu te plictisesti vreodata. Abia astepti sa vezi unde era John cand avea loc Epoca Glaciara, Renasterea, etc. E un film care te face sa gandesti, sa-ti pui intrebari cu privire la natura umana. Si ce poti sa ceri mai mult de la un film SF?
Probabil ultimul film SF bun pe care l-am văzut îrecent. Deşi un spoiler alert nu strica, pentru cei care încă nu l-au vazut