TV Review: Alice (Miniserie SyFy)
Posted in Cronici Filme, Fantezii fanteziste, Filme, TV, Toate articolele on 9 December 2009
Barbatii au gagici cu sani mari. Fetele au baieti cu accente britanice. It’s that simple people.
Alice este o mini serie a canalului SyFy din doua parti de cate o ora jumatate si reprezinta o versiune “modernizata” a povestii Alice in Wonderland. S-a difuzat pe 6 si 7 decembrie si abia am apucat sa ma uit. Cel mai bun lucru pe care-l pot spune despre Alice este ca arata mai bine, din punct de vedere al bugetului cel putin, decat productiile SyFy obisnuite si… there’s a REALLY cute guy in it!
Alice 2.0 este un instructor de kickboxing cu niste probleme legate de angajament. Cand baiatul momentului, Jack, ii ofera un inel si vrea sa o duca sa ii cunoasca familia, Alice, pe buna dreptate, are o criza nervoasa. Dar asta nu o opreste sa nu-l urmareasca pe Jack in Wonderland cand este pesemne rapit. Si astfel Alice 2.0 ajunge in Wonderland 2.0, o lume care atunci cand nu se prezinta drept un fel de Gotham City in ruine, este impanzita de paduri familiare (filmul a fost filmat on location in imprejurimile Vancouverului). De fapt in Wonderland 2.0 au trecut 150 de ani de cand a venit prima Alice (cea din poveste) si a daramat regimul politic de atunci. Alice se intalneste in prima parte cu Palarierul Nebun care-i promite ca o va ajuta sa-si gaseasca iubitelul.
Mai intai trebuie sa scape de “costumele” Reginei care vin dupa Alice pentru ca ea are un inel foarte important. Este inelul care controleaza the looking glass, poarta dintre lumea lui Alice si Wonderland. Motivul pentru care Regina Inimilor vrea acces la lumea normala este ca sa rapeasca oameni si sa le foloseasca emotiile (distilate in sticlute) drept droguri pentru populatia indigena.
Wonderland 2.0 este pe scurt, un loc foarte trippy. Este o lume bizara cu multe motive vizuale interesante, inspirate din epoca anilor ‘60. Pana si coloana sonora iti aduce aminte de un heist movie groovy al aceleiasi perioade. Filmul insa se agata de niste conventii ale storytelling-ului care nu-i permite sa fie asa de bun sau cel putin original, cat ar fi putut sa fie. Bine macar ca se intampla lucruri. Ocazional se mai si bat niste oameni! Alice in sine, figura centrala a povestii, este o fata draguta, actrita si-a invatat si coregragia atunci cand avea scene de bataie, dar din pacate nu comunica foarte multe emotii si scenaristii nici nu au binevoit sa ii dea niste replici mai bune. Din fericire pentru ea, anturajul ei de personaje secundare sunt ceva mai vioaie si amuzante.
Avem un Cavaler Alb care este efectiv dus cu pluta si prin urmare foarte amuzant prin aberatiile pe care le insira. Si in mod surprinzator are un moment destul de emotional si bine realizat in partea a doua a miniseriei. Iti dai seama ca poate nebunia lui nu este decat o masca care sa ascunda his own self hate. Sau poate ca imi imaginez eu trasaturi ale personajului are nu sunt acolo, dar oricum, a fost entertaining baiatul. Palarieul sau Hatter insa este personajul meu preferat, pe principiul… baiat simpatic cu accent britanic. Hatter isi asuma rolul de underdog, anti-eroul care o apara pe Alice desi pare sa aiba intotdeauna un motiv ascuns. Pare fiind cuvantul de ordine, deoarece in a doua parte iti dai seama ca idiotul isi pune viata in pericol (in cele din urma ajunge sa fie torturat), doar pentru ca e indragostit. Deci cred ca there isn’t a whole lot of p*ssy in Wonderland, daca intra in atatea necazuri pentru o fata.
Este interpretat de un actor englez, Andrew Lee Potts, care mai joaca si in serialul Primeval. S-ar putea sa incep sa ma uit la Primeval, din moment ce mi-a placut asa de mult de Potts in miniserie.
Kathy Bates o interpreteaza pe Regina Rosie si este o regina malefica delicioasa, desi din pacate nu primeste mare lucru de facut. Este mai degraba un fel de sursa de umor decat un personaj negativ credibil. Si in cele din urma il avem pe Jack, sub forma de Fat Frumos si Plat al povestii. Pretty to look at si cam atat.
Alice cred ca nu a vrut sa fie creepy si s-a multumit sa fie vag bizar cu accente comice. Pacing-ul povestii este foarte bun pentru ca desi a tinut trei ore, nu am simtit niciodata ca ma plictisesc. Nu stiu cat de valabil va fi pentru alti oameni pentru ca o buna parte din film se iroseste pe plimbari prin padure. Sunt si cateva plot twists la care nu ma asteptam, dar au loc in a doua parte a povestii. In prima parte descoperim treptat prin ochii lui Alice aceasta lume, care niciodata nu ajunge sa fie un univers asa de complex precum cel din The Prisoner de exemplu. Cred ca filmului i-ar fi trebuit mai mult umor. Per total, nu a fost o experienta neplacuta. Un efort bun pentru SyFy si ne deschide apetitul pentru mai multe aventuri in Wonderland, pana apare versiunea lui Tim Burton.
2 Responses to “TV Review: Alice (Miniserie SyFy)”
Trackbacks/Pingbacks
[...] ce am vazut Alice un anumit actor mi-a atras atentia, Andrew Lee Potts. Uitandu-ma peste pagina de IMDB am vazut ca [...]
[...] (Miniserie SyFy) Full Review Chiar mi-a placut aceasta versiune moderna a povestii lui Alice in Wonderland. Niste valori de [...]