Heroes 4×04 Acceptance
Posted in Review-uri episoade, Superdudes, TV on 7 October 2009
What do you wanna do with your life? Adica serios acum, am momente cand imi pun intrebarea asta si ma sperii ca nu am raspuns. Nu am vreun talent aparte, nu produc valoare, nu fac lumea un loc mai bun. Si cred ca majoritatea oamenilor pot sa ma inteleaga. Nu suntem marii artisti, mari lideri, mari oameni de afaceri care vor schimba lumea. Acestia reprezinta cam 5% din populatia lumii. Abia ma simt responsabila pentru mine, daramite for the entire world!
Prin urmare inteleg impasul in care se afla personajele din episodul asta din Heroes. Nathan, Tracy, Noah si Hiro… sunt cam pierduti asa. Nu mai stiu ce vor, ce se asteapta lumea de la ei, si incearca sa se regaseasca. Ok, pot sa inteleg chestia asta, dar nu stiu daca pot sa aprob. In momentul asta in timp, e periculos sa bagi un episod in care nu se intampla nimic in afara de introspectie de under-achiever.
Pentru ca serios acum, cine vrea sa-l vada pe Noah (super-detectivul-politist-razboinic-al-luminii) ca se plimba prin casa in pijama si mananca cereale, nestiind ce sa faca cu viata lui. Stiind lucrurile pe care le stie despre lume, cum poate sa stea degeaba? Trebuie sa vina fi-sa sa-l intrebe daca vrea sa vanda lemn. Ce are nevoie Noah este sa fie implicat intr-o noua misiune, sa simta ca are un scop. Si Noah poate sa ajute oamenii cu abilitati si fara o companie in spate. Care apropo, nu am inteles de ce NU a mai fost infiintata o noua companie pana la urma. Noah s-a dat batut? Angela Petrelli si-a retras fondurile?
Nici pe Tracy nu am prea inteles-o pentru ca s-a dus la fostul ei sef, desi inainte mai mult statea pe spate decat pe tocuri ca sa lucreze… if you get my drift. La ce experienta si contacte are Tracy, sunt sigura ca putea sa caute de lucru in oricare alta parte, nu vad ce s-ar fi schimbat in relatia lor, mai ales ca a primit-o cu bratele deschise.
Nathan Sylar este cel mai pierdut dintre toti, dar povestea din episodul asta nu serveste un rol mai nobil decat acela de set-up. Pentru ca musamalizarea unei crime este una dintre cele mai nesemnificante lucruri pe care le-a facut Angela vreodata. Revelatia ca Nathan ar fi provocat moartea cuiva in trecut nu ne afecteaza foarte mult, pentru ca nu se compara cu revelatiile din viitor care ne asteapta, in ceea ce-l priveste pe Sylan.
Povestea fata de care am rezonat cel mai mult ramane a lui Hiro, pentru ca Hiro este un baiat asa inocent. Chiar voia sa-l ajute pe dobitocul ala cu un fetish pentru fotocopiatoare. Dar rezolvarea nu se afla in trecut ci in prezent cand a discutat cu el si i-a aratat ca trebuie sa faca altceva cu viata lui. Si daca Hiro a aflat ca unele lucruri trebuie sa se intample si nu are cum sa lupte impotriva lor, s-a resemnat si cu ideea ca o sa moara si ar fi bine sa-i spuna surorii sale.
S-ar parea ca nu s-a intamplat mare lucru, dar toate personajele au avut ceva de invatat. Este pacat ca aceste lectii au fost predate asa de anapoda, la buluc, de multe ori fiind subtirele. Singurul care cred ca avea nevoie cu adevarat de ragazul asta este Hiro, pentru ca timpul se scurge pentru el. Restul au treburi mai importante decat sa stea moping around, gandindu-se la rostul lor pe lume. Mai ales tu Noah.
Daca ti-a placut ce am aberat aici voteaza cu PopCult la RoBlogFest
